Mihai Cimpoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihai Cimpoi

 Deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice
În funcție
1989 – 1990

În funcție
1999 – 2001

Născut(ă) 3 septembrie 1942 (1942-09-03) (72 de ani)
Larga, Județul Hotin, Regatul României
Partid politic Alianța „Moldova Noastră”
Alianța pentru Integrare Europeană (2009–2013)
Alte afilieri Frontul Popular din Moldova
Alma mater Universitatea de Stat din Moldova
Ocupație Academician român, critic și istoric literar, distins om de cultură
Profesie Istoric literar
Naționalitate Român
Confesiune Ortodox
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mihai Cimpoi (n. 3 septembrie 1942, Larga, Județul Hotin) este un distins[judecată de valoare] om de cultură, academician român,[1] reputat[judecată de valoare] critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și eseist basarabean. ”Om Emerit al Republicii Moldova”,[2] două decenii ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1999-2001,[3] Mihai Cimpoi este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi: „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în mai multe ediții) și "Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic" - o lucrare monumentală unică. Mihai Cimpoi este autorul și realizatorul proiectului de durată "Congresul Mondial al Eminescologilor", lansat în 2012 și devenit o tradiție.[4]

Biografice[modificare | modificare sursă]

Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul României.[5] Viitorul academician, după cursurile primare și medii, absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și președinte din septembrie 1991 până în 2010. A fost deputat al poporului din URSS în dezghețul gorbaciovist (1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). În paralel, îndeplinește funcția de șef al Secției de literatură clasică a Institutului de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Moldovei, obține doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu, poet al Ființei” (conducător, Eugen Simion) și predă la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. În 1991 devine membru de onoare al Academiei Române,[6] membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (1992),[7] membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1994 este ales și membru al consiliului director al acesteia), membru al PEN-clubului, membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2005), vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, cetățean de onoare al Craiovei (în 2005, alături de Grigore Vieru, Vasile Tărâțeanu). Este director al revistei „Viața Basarabiei” și în colegiile publicațiilor „Caiete critice”, „Viața românească”, președinte fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și G. Blănaru. – Ch.: 1973;

Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și I. Ciocanu. – Ch.: Cartea Mold. . – 1975;

  • Scena = Scena, 1974/75 [almanah al evenimentelor din viața teatrală a republicii] / alcăt. : M. Cimpoi. – Ch.: Lit. artistică, 1977;
  • Maèty bereg pokidaût: Molodaâ mold. poéziâ: [sb. stihov] / sost. M. Cimpoi. – Ch.: Lit. artistică, 1977 ici Dintre sute de catarge ’77: Tineri poeți, prozatori, crit/ selecț. M. Cimpoi. – Ch.: Lit. artistică, 1977;
  • Cântați proveghitori…: Din lirica ostășească: [versuri]. Pentru șc. Medie /selecț. I. Vieru; colegiul de red. : N. Savostin, M. Cimpoi, A. Ciocanu. – Ch.: Literatura artistică, 1978;
  • Cicatricea lui Ulysse, 1982; Vieru, Gr. Poezii: [pentru șc. medie] / selecț. și pref. de M. Cimpoi; prez. graf. de Gh. Vrabie. – Ch.: Lit. artistică, 1983;
  • Pagini de teorie și critica literară: Pentru șc. medie / C. Cibotaru, E. Botezatu, H. Corbu ș. a.; alcăt. : M. Cimpoi; pict. O. Martînov. – Ch.: Lit. artistică, 1983;
  • Creația lui Druță în școală, 1986; Istoria literaturii moldovenești: Monografie: În trei volume / col. de red. al volumului M. Dolgan, N. Bilețchi, A. Gavrilov, B. Istru, H. Corbu, M. Cimpoi. – Ch.: Știința, 1986–1990;
  • Eminescu, M. Împărat și proletar: Poezii: Pentru copii și adolescenți; ed. îngr. de M. Cimpoi; col. de red. : V. A. Aramă ș. a. – Ch.: Lumina, 1988;
  • Lui Eminescu la împlinirea unui centenar (1889–1989) al trecerii în nemurire a marelui poet național: [volum comemorativ] / alcăt. M. Cimpoi., Chișinău: Hyperion, 1991;
  • Preda, Marin. Cel mai iubit dintre pământeni / col. de red. : M. Dolgan, V. Beșleagă, I. Ciobanu, V. Vasilache, M. Cimpoi. – București: Ed. Prietenii Cărții, 1992;
  • Matcovschi, D. Floare Basarabie: Poeme de după întîia moarte / apare sub îngrijirea lui V. Crăciun, M. Cimpoi. – București, 1992; Caiete de cultură: Ediție specială a săptămânalului „Viața satului” / resp. de ed. M. Cimpoi, V. Spinei, L. Butnaru, M. Morăraș // Viața satului. – 1994–1997;
  • Mihai Cimpoi, „Basarabia sub steaua exilului”, București, 1994;
  • Mihai Cimpoi, „Lucian Blaga. Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul”, poem critic, 1997;
  • Mihai Cimpoi, „Mărul de aur”, Valori românești în perspectivă europeană, 1998;
  • Mihai Cimpoi, „Cumpăna cu două ciuturi”, 2000; „Brancuși, poet al ne-sfârșirii”, 2001;
  • Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu” (dialoguri cu eminescologii din lume), Chișinău, 1993 și București, 1995
  • Mihai Cimpoi, „Căderea în sus a Luceafarului”, Galați, 1993;
  • Mihai Cimpoi, „Narcis și Hyperion”, Chișinău, 1979, 1985, sau colecția „Eminesciana”, Iași, 1994; Chișinău: [album consacrat jubileului de 560 ani] / comanditar: Primăria Municipiului Chișinău; Colab.: I. Filip, I. Mânăscurtă, M. Cimpoi. – Ch.: EUS, 1996;
  • Mihai Cimpoi, „Plânsul Demiurgului”, 1998;
  • Mihai Cimpoi, „Mă topesc în flăcări”, dialoguri cu eminescologii cunoscuți (1999, 2001);
  • Mihai Cimpoi, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (1996, 1997, 2002) – (monografie continuând demonstrația lui George Călinescu că „Literatura română este una și indivizibilă”);
  • Mihai Cimpoi, „Sfinte firi vizionare” (clasicii români: medalioane), Chișinău, 1995;

Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice: [Vol. I]: 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, 15 ian. 1850-15 ian. 2000 / ed., antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun; cuv. înainte de Eugen Simion; argument de Victor Crăciun; Întâistătătorul M. Cimpoi; concepție graf. : Vl. Zmeev. – Ch.: Litera; București: David, 1998;

  • Eminescu – înfășurat în manta-mi…: Memorialistică. Mărturiile contemporanilor: [Vol. II.] /elab. Mihai Cimpoi…. – Ch.: Litera; București: David, 1999;
  • Eminescu – steaua singurătății: Efigii și secvențe literare: [Vol. III.] /elab. Mihai Cimpoi; st. introd. de Victor Crăciunie. – Ch.: Litera; București: David, 1999;
  • Eminescu – propriul vis: Prefețe difinitori: [Vol. IV.] /coord. Mihai Cimpoi ; ed. antologie, aparat critic de Fănuș Băileșteanu; st. introd: Ion Rotaru. – Ch.: Litera: București: David, 1999; Eminescu – pe mine mie redă–mă: Contribuții istorico–literare până la 1939: [Vol. V] /elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera: București: David, 1999;
  • Eminescu – pe mine mie redă–mă: Contribuții istorico–literare până la 1940-1999: [Vol. VI] /elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera: București: David, 1999;
  • Eminescu – mă topesc în flacări: Dialogiri cu eminescologi din lume: [Vol. IX] / elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera; București: David, 1999;
  • Eminescu – pasărea Phoenix: Capodopere și texte fundamentale: [Vol. X] / elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera; București: David, 1999; 2000:
  • 150 de ani cu Eminescu: [calendar] / Fundația Eminescu – 150, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni; proiect: Mihai Cimpoi; edit. Anatol și Dan Vidrașcu; concep. graf. și design: Vladimir Zmeev; fotogr. : Pavel Cuzuioc… . – Ch.: Litera; București: David: Litera internațional, 1999;
  • Eminescu – focul meu: Imaginea poetului în arte: [Vol. VII], 2000;
  • Mihai Eminescu. Opere, (în 8 vol.), 2001;
  • Mihai Cimpoi, Lumea ca o carte, Colecția „Biblioteca Ideea Europeană – Eseu”, 2004;
  • Mihai Cimpoi, Critice, Po(i)etica arhetipala, vol. V, Fundația Scrisul românesc, Craiova, 2005;
  • Mihai Cimpoi, Esența ființei (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Colecția Critică și istorie literară, Iași, 2007;
  • Mihai Cimpoi, Ion Heliade-Rădulescu. Panhymniul ființei, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008;
  • Mihai Cimpoi, Grigore Alexandrescu. Însuflarea ființării, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009;
  • Mihai Cimpoi, Vasile Cârlova. Poetul sufletului mâhnit, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010;
  • Mihai Cimpoi, I. Al. Brătescu-Voinești. Prefacerea firii, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011;
  • Mihai Cimpoi, Ion Ghica. Amintirea ca existență, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012
  • Mihai Cimpoi, "Mihai Eminescu.Dicționar Enciclopedic", ICR, Ch., 2013

Premii[modificare | modificare sursă]

Personalitatea și creația sa au fost onorate cu numeroase premii: Premiul de Stat al R. Moldova (1994), premiile „G. Bacovia” (al revistei „Ateneu”, 1991), „Nichita Stănescu” (1995), „Lucian Blaga” (1990, 1995, 2000), Fundația Scrisul Românesc (1997), „Mihai Eminescu” (Drobeta Tr. Severin, 2000), Membru fondator al Societății Scriitorilor Târgovișteni, Mihai Cimpoi, prin scrierile sale, dă viață unui proiect al editurii Bibliotheca, de a edita o serie de eseuri despre scriitorii premoderni ce au trăit și creat în arealul târgoviștean. Multe din aceste cărți au primit premii ale SST: „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu – „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007); Premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu – „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009); Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară – „Grigore Alexandrescu: „însuflarea” ființării” (2010) și Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară – „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2012). În 2012 i-a fost conferit tilul de cetățean de onoare ai municipiului Chișinău.[8]

  • Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1997)
  • Maestru al literaturii din R. Moldova, distincție de Stat (1992)
  • Ordinul Republicii (cea mai înaltă distincție de Stat, refuzat în semn de protest împotriva decorării cu același ordin a fostului prim secretar bolșevic, I. I. Bodiul)[9]
  • Medalia jubiliară „Mihai Eminescu” a României și R. Moldova
  • Om Emerit al Republicii Moldova (2013)
  • Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Comandor, (2014)[10]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru de onoare al Academiei Române 1991
  • Membru titular al Academiei de Științe a Moldovei 1992
  • Membru al Uniunii Scriitorilor din România
  • Membru al Organizației Mondiale a Scriitorilor PEN

Opinii[modificare | modificare sursă]

Mihai Cimpoi înlătură, cu argumente, clișeele despre Eminescu. De pildă, pesimismul eminescian văzut doar ca o înfluență a lui Schopenhauer. Mergând pe urmele lui Titu Maiorescu, Tudor Vianu și G. Călinescu, Mihai Cimpoi nuanțează înțelegerea pesimismului eminescian prin stabilirea unor raporturi elective între Eminescu și Kant, Eminescu și Hegel. După opinia sa îndreptățită, Eminescu se identifică unui homo dacicus, unui homo folcloricus, unui homo naturalis și unui homo religiosus. Toate aceste ipostaze ale devenirii lui Eminescu se rezumă în homo eminescianus. (Tudor Nedelcea),[11]

Autor a 60 de studii și eseuri monografice, a peste 3000 de studii și articole apărute în publicațiile literare din spațiul românesc și de peste hotare, dar și a peste 200 de studii de prezentare a literaturii române apărute în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Turcia, Grecia, Rusia, Letonia, Lituania, Ucraina ș.a., spirit vulcanic și, totodată, stăpânit de dreapta cumpănă, preocupat vreme de peste 40 de ani de trecerea de la o mentalitate literară la alta, Mihai Cimpoi, prin felul său de a fi în literatură, prin spiritul său viu, generator de idei și capabil să soluționeze cele mai dificile probleme, rămâne a fi nu doar un Om al cetății, ci și un termen de referință atunci când se vorbește de rezistența prin cultură. El face parte, deopotrivă, din toate generațiile actuale de scriitori români și este aidoma unui far pentru „sutele de catarge” ce se avântă pe mările neliniștite ale logosului. (Valeriu Matei)

Mihai Cimpoi este, înainte de toate, un bun român; apoi, un profesionist excepțional pregătit, cunoscător al întregii literaturi române și a tot ce este relevant în literatura și artele moderne; e înclinat spre filosofia culturii. În ceea ce privește literatura basarabeană: cunoaște tot, chiar dacă nu arată, iubirea de locurile sale este îndeajuns de mare pentru a permite referințe pozitive pentru toată lumea, ba chiar să și supraliciteze scrisul multora, scriind el însuși frumos și eludând unele aspecte dezagreabil antic românești, de apatheid ale unor localnici de același neam, considerând, poate nu foarte just pentru unul care e atras și de etică și de filosofie, că limba este fundamentală restul trecător istoric, adică și sovieticul. [...] Patriotismul local îl determină să asume scriitori de dincolo de zonă, și să-i împingă dincolo; deducția și inducția funcționează. Sunt multe formule memorabile în textele sale. (Marin Popa)

„O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” mi se pare serioasă, credibilă, cu multe judecăți drepte. „Plusează”, cum se zice în limbajul boemei literare, și este firesc să fie așa, pentru că de multe ori destinul scriitorului este mai puternic decât opera lui. Nu-i grav, cine știe să citească își dă seama de proporțiile reale ale operei. [...] El încearcă o formulă complexă de critică culturală, în care amestecă informația cu o estetică dominată de conceptele arhetipale și de acelea [...] luate de la trăiriști (Noica în primul rând). (Eugen Simion)

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mihai Cimpoi: Biobibliogr. Bibl. Municipala B. P. Hașdeu /alcăt. : L. Kulikovski, T. Verebcean. – Ch. : Litera, 2002;
  • Băileșteanu, Fănuș. Mihai Cimpoi: În George Călinescu dintre Prut și Nistru //Mihai Cimpoi: Biobibliogr. – Ch., 2002. – p. 16;
  • Filip, Iulian. Integrarea europeană are nevoie de Mihai Cimpoi // Mihai Cimpoi: Biobibliogr. – Ch., 2002;
  • Mihai Cimpoi// Ciocanu, Ion. Literatura româna contemporană din Republica Moldova… ;
  • Mihai Cimpoi// Istoria ilustrată a literaturii române. Album de Boris Crăciun: Ed a II–a. Iași, 2002; * Ciopraga, Constantin. Un remarcabil eminescolog – Mihai Cimpoi //Mihai Cimpoi: Biobibliogr. – Ch., 2002;
  • Vatamanu, Ion. Roșul mac: Pentru Mihai Cimpoi: [versuri] // Glasul națiunii, 2002, 9 mai;
  • Băileșteanu, Fănus. Un George Călinescu dintre Prut și Nistru // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 43. * Butnaru, Leo. Temei pentru a defini duminica // Florile dalbe, 2002, 1 sept., p. 8;
  • Ciopraga, Constantin. Mihai Cimpoi – LX // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 41-42;
  • Convorbiri literare, 2002, nr. 9, p. 22-23; Crăciun, Victor. O conștiință matură // Limba română, nr. 7-9, p. 54-55; Dabija, Nicolae. Geamul lui Cimpoi // Lit. și arta, 2002, 29 aug., p. 1;
  • Filip, Iulian. Integritatea europeană are nevoie de Mihai Cimpoi, care nu vorbește degeaba despre frontiere – le îmblânzește // Literatură și artă, 2002, 29 aug., p. 3;
  • Hadârcă, Ion. Mihai, Cimpoi, sau Cumpăna vizionară // Timpul, 2002, 30 aug., p. 11;
  • Simion, Eugen. Bucurie: [Mihai Cimpoi, 60] // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 39;
  • Suceveanu, Arcadie. Arhitectul Cetății Livrești // Lit. și arta, 2002, 29 aug., p. 1;
  • Teoctist. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Gânduri la aniversare: [Mihai Cimpoi, 60] // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 38. ;
  • Vangheli, Spiridon. Dragă Mihai! // Lit. și arta, 2002, 5 sept., p. 1;
  • Vieru, Grigore. Mihai Cimpoi – un fenomen literar // Lit. și arta, 2002, 29 aug., p. 1;
  • Mănuca, Dan. Dramatismul cumpenei critice: [analiza activității literare a criticului M. Cimpoi] // Convorbiri literare, 2001, nr. 7, p. 25, 40;
  • Nicolae Breban despre Mihai Cimpoi// România km 0, 2001, anul III, nr. 1-2 (4), p. 10;
  • Ciopraga, Constantin: Cuvânt introductiv //Eminescu – mă topesc în flacări. – București, 2000, P. 5-10* Stan, Mihai. Supraviețuirea prin literatură // Litere, 2000, Dec. (nr. 9), p. 22-24;
  • Vatamanu, Ion. Roșul mac: pentru Mihai Cimpoi // Vatamanu, Ion. Nimic nu–i zero. – Ch., 2000. – P. 13
  • Zaciu, Mircea. Mihai Cimpoi // Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian. Sasu, Aurel. Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, 2000, P. 167-169;
  • Nedelcea, Tudor. Eminescu – poet al Ființei în viziunea lui Mihai Cimpoi // Lit. și arta, 1999, 10 iunie, p. 4;
  • Verejanu Dan, "Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi",(antologie, alc.Dan Verejanu) ed.OMCT, Ch., 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]