Matei Vişniec

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Matei Vişniec

Naştere – 29 ianuarie 1956 (1956-01-29) (53 ani)
Rădăuţi
Profesiune – dramaturg, poet, publicist
Naţionalitate – român
Perioadă activă
ca scriitor –		 literatura contemporană
Operă/e de debut – La noapte va ninge


Matei Vişniec (n. 29 ianuarie 1956, Rădăuţi) este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria şi filozofia la Universitatea din Bucureşti şi a fost membru al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.

Cuprins

[modifică] Copilăria

Copilăria şi-a petrecut-o la Rădăuţi. Tatăl său era contabil, iar mama învăţătoare. Familiei sale i s-a fi confiscat pământul pe care-l deţinea şi îl lucra.

De mic, viitorul dramaturg observă că trebuie să adopte la şcoală şi mai târziu în viaţa activă o ideologie despre care ştia că nu era nici pe departe perfectă. Această diferenţă între realitate şi modul în care este înfăţişată, cum ar fi spus tatăl său contabil, între vorba si fapta, va fi o sursa de inspiratie pentru multe dintre piesele sale.

Din copilăria într-un oraş în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuţi. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentaţia teatrală. Atmosfera oraşului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei Angajare de clown.

[modifică] Opere în limba română

Se mută apoi la Bucureşti unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică şi modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzura îi interzice unele texte, limitându-i creaţia.

Piesele scrise între 1977 şi 1987 au fost cenzurate şi circulau pe ascuns, doar poemele îi erau publicate. A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: La noapte va ninge (Editura Albatros, 1980), Oraşul cu un singur locuitor (Editura Albatros, 1982), Înţeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească, 1984).

[modifică] Dramaturgul

În 1987, fuge din România şi cere azil politic în Franţa, unde obţine cetăţenia franceză în 1993. Acum locuieşte la Paris, unde este jurnalist la Radio France internationale, şi colaborează la diferite alte reviste franceze.

După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în Bucureşti şi în provincie, la radio şi la televiziune. În octombrie 1996, Teatrul Naţional din Timişoara organizează un festival „Matei Vişniec” cu 10 dintre piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale. Devine prezentat şi în manualele şcolare.

[modifică] Exilul şi împărăţia

Din 1987 trăieşte în străinătate. În Parisul visat de atâţia români este la început inhibat de o limbă pentru care trebuie să se întoarcă la şcoală pentru a-i învăţa declinările şi conjugările.

Din 1992 piesele lui Matei Vişniec se joacă în străinătate, Les chevaux à la fenêtre, în Franţa şi Petit boulot pour vieux clown, la Bienala de Teatru din Bonn. Ulterior, 20 de piese i-au fost jucate în Franţa (Théâtre de l'Est Parisien, Théâtre du Guichet Montparnasse, Théâtre du Rond-Point, Studio des Champs-Elysées, etc.). Matei Vişniec este al doilea dramaturg român care reuşeşte să se impună în lumea selectă şi conservatoare a teatrului francez, după Eugène Ionesco.

Începe o bogată activitate de jurnalist. Viaţa poate fi privită doar prin prisma cruzimii ce se degajă din «ultimile ştiri» pe care trebuie să le transmită publicului la postul de radio unde este angajat la Paris (RFI).

Creaţia sa literară găseşte aici surse de inspiraţie, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie), dar apare şi pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte, pe care l-a depăşit însă întotdeauna.

[modifică] Un fluture cu două aripi

Referitor la această dublă apartenenţă culturală, Matei Vişniec declara într-un interviu:

Colaboraţi la Wikicitat „Je suis l’homme qui vit entre deux cultures, deux sensibilités, je suis l’homme qui a ses racines en Roumanie et ses ailes en France”. (Sunt omul care trăieşte între două culturi, între două sensibilităţi, care are rădăcinile în România şi aripile în Franţa).”

La 31 de ani, când ajunge la Paris, Matei Vişniec lasă culturii române o opera deja semnificativă, un roman, foarte multe piese şi câteva volume de poezie. Intră în cultura franceză prin poezie, Le sage à l’heure du thé este distins cu premiul Cea mai bună carte de poezie din 1984.

[modifică] Pasiunea pentru literatură

Pasiunea sa se hrăneşte din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit şi influenţat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges,Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubeşte suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al romanului latino american, teatrul realist anglosaxon şi urăşte realismul socialist.

[modifică] Piese de teatru

  • Les chevaux à la fenêtre (Caii la fereastră)
  • Attention aux vieilles dames rongees par la solitude (Atenţie la bătrânele doamne roase de singurătate)
  • Le roi, le rat et le fou du roi (Regele, şobolanul şi nebunul regelui)
  • Theatre decomposee ou, L'homme-poubelle (Teatrul descompus sau Omul-pubelă)
  • Petit Boulot pour vieux clowns (Angajare de clovn)
  • Du pain plein les poches (Buzunarul cu pâine)
  • Paparazzi, ou, La chronique d'un lever de soleil avorte (Paparazzi sau cronica unui apus de soare avortat)
  • Trois nuits avec Madox (Trei nopţi cu Madox)
  • Mais maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier (Bine, mamă, da' ăştia povestesc în actu' doi ce se-ntâmplă-n actu întâi)
  • Mais qu'est-ce qu'on fait du violoncelle? (Si cu violoncelul ce facem?)
  • Comment pourrais-je etre un oiseau? (Cum aş putea fi o pasăre?)
  • Le dernier Godot (Ultimul Godot)
  • Histoire des l'ours panda racontee par une saxophoniste (Istoria urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt)
  • L'histoire du communisme racontee aux malades mentaux (Istoria comunismului povestită pe înţelesul bolnavilor mintali)
  • Lettres aux arbres et aux nuages (Scrisori către arbori şi nori)
  • Mansarde à Paris avec vue sur la mort (Mansardă la Paris cu vedere spre moarte)
  • Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viaţa lui Meyerhold
  • Hotel Europa complet

[modifică] Piese de teatru publicate în limba franceză

  • Les trois nuits de Madox, Editions Lansman, 1995
  • Les partitions Frauduleuses, Editions Crater, 1995
  • Théâtre décomposé ou L’Homme-poubelle, Editions L’Harmattan, 1996. Pusă în scenă de Gabriel Garran, 2004
  • Les chevaux à la fenêtre, Editions Crater, 1996
  • Lettres aux arbres et aux nuages, Editions Actes Sud-Papiers, 1997
  • Paparazzi ou la chronique d’un lever de soleil avorté, Editions Actes Sud-Papiers, 1997
  • Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie, Editions Actes Sud-Papiers, 1997
  • Comment pourrais-je être un oiseau ?, Editions Crater, 1997
  • Petit boulot pour vieux clowns, Editions Actes Sud-Papiers, 1998
  • L’histoire des ours Panda racontée par un saxophoniste, Editions Actes Sud-Papiers, 1998
  • L’histoire du communisme racontée aux malades mentaux, Editions Lansman, 2000
  • Le roi, le rat et le fou du roi, Editions Lansman, 2002
  • Attention aux vieilles dames rongées par la solitude, Editions Actes Sud-Papiers, 2004
  • Du pain plein les poches et autres courtes pièces, Editions Actes Sud-Papiers, 2004
  • Mais maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier, Editions L’espace d’un instant, 2004

[modifică] Premii şi distincţii

  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Cea mai bună carte de poezie, pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai (1984)
  • Premiul UNITER pentru Cea mai buna piesa românească a anului, pentru piesa Angajare de clovn (1991)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie (1992)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie, pentru piesa Omul cu o singură aripă (2006)

[modifică] Legături externe

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Vi%C5%9Fniec
Unelte personale
În alte limbi