Maria Banuș

Maria Banuş

Maria Banuș (n. 10 aprilie 1914, București; d. 14 iulie 1999) a fost o poetă, traducătoare și eseistă din România, de origine evreiască.

Biografie și studii

Maria Banuș s-a născut la data de 10 aprilie 1914 în orașul București, fiind fiica lui Max Banuș, contabil și director la Banca Marmorosch Blank și a Anettei. După absolvirea studilor liceale la Institutul "Pompilian" din Calea Rahovei, a urmat cursurile Facultății de Drept și apoi pe cele ale Facultății de Litere din cadrul Universității din București.

Debutul literar

Debutează, în anul 1928, în revista "Bilete de papagal" (a lui Tudor Arghezi), cu poezia "La 14 ani", dezvăluindu-și crezul poetic:

Te caut pe tine, suflete frumos

Cu frăgezimea și durata unui fum

Încât mă mir și eu cum de ai loc

În ființa mea de-acum.

În perioada interbelică, a colaborat la revista Azi, precum și la alte publicații, cu poezii având un caracter aproape exlusiv erotic, din care a și alcătuit primul său volum, intitulat Țara fetelor (Ed. Cultura Poporului, 1937). Acest volum face parte din etapa confesiunilor adolescentine ale poetei. Încă din anul 1939, s-a apropiat de mișcarea muncitorească, activând în organizațiile antifasciste create sub egida Partidului Comunist, iar treptat în versurile sale încep să se facă simțite preocupări de natură socială.

Perioada proletcultistă

Versurile sale din anii '45 - '50 reflectă dictatul cultural al acelei epoci. În anul 1945 este primită în Societatea Scriitorilor Români. Într-o ședință a Societății din martie 1948 este obligată să-și dea acordul public cu articolul lui Sorin Toma "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", apărut în trei numere consecutive în Scînteia, menit să-l elimine pe Tudor Arghezi din literatura română. După desființarea Societății Scriitorilor Români, Maria Banuș face parte din nou creata Uniune a Scriitorilor din România și - la fel cu majoritatea covârșitoare a colegilor ei - nu protestează împotriva excluderii unor scriitori, considerați "elemente necorespunzătoare".

În anul 1949 a publicat volumul de poezie Bucuria (cu cele două cicluri ale sale: "Cântec sub tancuri" și "Vânt de martie"), care reprezintă experiența dânsei în perioada războiului, a ocupatiei naziste si apoi comuniste. Primul ciclu cuprinde poezii inspirate din realitățile tragice ale perioadei războiului, în timp ce al doilea ciclu este închinat luptei revoluționare a Partidului Comunist. De asemenea, a publicat articole și reportaje, grupate în culegerea Din cronica acestor ani (1955).

Maria Banuș s-a încadrat în doctrina realismului socialist prin creațiile sale cu caracter proletcultist, cum ar fi poeziile adunate în volumul Ție-ți vorbesc, Americă! (1955). Alte volume înscrise în aceeași orientare sunt: Despre pământ (1954), Se-arată lumea (1956), Torentul (1957) și Poezii (1957).

Poezia întitulată "Patronul" făcea parte din textele obligatorii pentru elevii din școlile României, alături de "Minerii din Maramureș" de Dan Deșliu și altele.

Pe lângă poezii, Maria Banuș a scris și două piese de teatru: Ziua cea mare, cu subiect din viața gospodăriilor agricole colective și Îndrăgostiții, care prezintă aspecte și oameni de pe un mare șantier al socialismului. Premiera piesei "Ziua cea Mare" a avut loc la 13 august 1950 pe scena Teatrului Național din Cluj, ea fiind reprezentată apoi pe scenele principalelor teatre din țară și elogiată de critica oficială a vremii.

Autoare a numeroase volume de poezie, memorialistică, teatru, tălmăciri din literatura universală. A tradus în limba română poezii scrise de Rainer Maria Rilke, Johann Wolfgang von Goethe, William Shakespeare, Aleksandr Pușkin, Pablo Neruda, Nazim Hikmet ș.a. La rîndul ei, a fost tradusă în nenumarate limbi .

Exilul

Mai târziu, și-a împărțit timpul între România și Franța. Autoritățile comuniste i-au scos cărțile din librării și din bibliotecile publice. În prefața scrisă de Alain Bosquet la volumul de poezii în limba franceză, "L'Horologe à Jaquemart", apărut în Éditions Saint-Germain-Des-Prés Paris, 1987, Maria Banuș a fost prezentată publicului francez ca o scriitoare de mare anvergură comparînd-o cu Anna Ahmatova, Gabriela Mistral și Else Lasker- Schüller. Maria Banuș a încetat din viață la data de 14 iulie 1999.

A avut doi fii, Petre, traducător, și Tudor (n.1947), pictor, ambii locuind în Franța.

Premii și distincții

Maria Banuș a fost distinsă cu mai multe premii literare cum ar fi:

• Premiul „George Coșbuc” al Academiei Republicii Populare Romîne (1949)
• Premiul de Stat (1951)
• Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia (1955) - pentru poemul Ție-ți vorbesc, Americă!
• Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986)
• Premiul Internațional Gottfried von Herder (1989)
• În anul 1964 a fost decorată cu Ordinul Muncii cl. I.

Volume publicate

• Țara fetelor, Ed. "Cultura Poporului, 1937
• Bucurie, Ed. pentru Literatură și Artă, 1949
• Fiilor mei, 1949
• București, oraș iubit, Ed. "Tineretului", 1953, poeme pentru copii
• Versuri alese, 1953
• Despre pământ, 1954
• Îndrăgostiții, 1954
• Ție-ți vorbesc, Americă!, 1955
• Din cronica acestor ani, 1955
• Se-arată lumea, E.S.P.L.A., 1956
• Torentul, E.S.P.L.A., 1957
• Poezii, 1957
• Magnet, Ed. pentru Literatură, 1962
• Metamorfoze, Ed. pentru Literatură, 1963
• Diamantul, 1965
• Tocmai ieșeam din arenă, Ed. pentru Literatură, 1967,
• Portretul din Fayum, Ed. Eminescu", 1970,
• Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, Ed. Cartea Românească", 1978
• Himera, Ed. Cartea Romaneasca", 1980
• Oricine și ceva, Ed. Cartea Românească, 1972
• Oaspeții de la mansardă, Ed. Minerva, 1978
• Noiembrie, inocentul, Ed. Eminescu, 1981.
• Orologii cu figuri, Ed. Eminescu, 1984
• Fiesta, Ed. Cartea românească, 1990

Vezi și

• Scriitori evrei ostateci

Bibliografie

• Poezia Mariei Banuș, Dumitru Micu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956

Bibliografie suplimentară

• Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (Editura Fundației Culturale Române, 1995)