Liviu Maior

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liviu Maior
Date personale
Născut (83 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Beclean, România Modificați la Wikidata
CopiiGeorge Maior Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Canada Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
decembrie 2000 – 
Succedat deTeodor Maghiar
CircumscripțiaBihor[*]
Legislaturălegislatura 2000–2004[*]
În funcție
noiembrie 1996 – decembrie 2000
Legislaturălegislatura 1996–2000[*]
Ministru al educației Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMihail Golu
Succedat deVirgil Petrescu

Partid politicPSD
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai

Liviu Maior (n. , Beclean, Bistrița-Năsăud, România) este un istoric român, ministru al învățământului între 1992-1996, senator PSD în legislatura 1996-2000 și 2000-2004, ambasador al României în Canada din 2002, tatăl lui George Maior. Liviu Maior a demisionat din Senat la data de 24 martie 2003 și a fost înlocuit de senatorul Teodor Maghiar. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura1996-2000, Liviu Maior a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, UNESCO și Japonia. În legislatura 2000-2004, Liviu Maior a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Coreea și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. În legislatura 2000-2004, Liviu Maior a inițiat 5 propuneri legislative din care 4 au fost promulgate legi. Liviu Maior este profesor universitar.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Românii în armata habsburgică. Soldați și ofițeri uitați, Ed. Academiei, București 2004.



Predecesor:
'
Ministrul educației
[[]] 1992 – [[]] 1996
Succesor:
[[]]
Predecesor:
Petre Sălcudeanu
Ministru al culturii - interimar
Ministerul Culturii

5 noiembrie 1993 - 25 noiembrie 1993
Succesor:
Marin Sorescu




  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în