Răzvan Theodorescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Răzvan Theodorescu (nume complet: Emil Răzvan Theodorescu; n. 22 mai 1939, București) este un istoric al culturii și istoric de artă român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române, om politic și senator român în legislatura 2000-2004, ales în județul Iași pe listele partidului PSD. A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române. [2]

În 2002, domnul Theodoescu(la vremea respectivă Ministrul Cultelor), Adrian Năstase(PM), Rodica Stănoiu(Justiție) și Ioan Rus(Interne) au semnat Ordonanța de Urgență 31 din 13 martie 2002, care prevede pâna la 5 ani de pușcărie pentru negarea Holocaustului și amenzi de până la 25.000.000 lei vechi pentru materiale propagandiste reacționare.[3]

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. [4]

În ianuarie 2007 a fost ales membru la încă două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană.[5]

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.

Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).[6]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Răzvan Theodorescu a fost si ministrul culturii. Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.

  • Mănăstirea Dragomirna, (1965)
  • Mănăstirea Bistrița, (1966)
  • Biserica Stavropoleos, (1967)
  • Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
  • Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
  • Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
  • Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
  • Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
  • Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) - 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
  • Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
  • 900 zile de manipulare (Editura Tinerama, București, 1994)
  • Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
  • Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
  • Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ana-Maria Onisei (28 mai 2010), „Secretele Mineriadei /Răzvan Theodorescu:„Dumnezeii mamii voastre, oprim transmisia!””, Adevărul, http://adevarul.ro/news/eveniment/secretele-mineriadei-razvan-theodorescudumnezeii-mamii-voastre-oprim-transmisia-1_50adeefd7c42d5a66399a708/index.html, accesat la 24 aprilie 2014 
  2. ^ Decretul nr. 113 din 9 februarie 1990 privind eliberări și numiri la Radioteleviziunea Română
  3. ^ http://www.clr.ro/rep_htm/OUG31_2002.htm
  4. ^ Decretul nr. 1151 din 14 decembrie 2004 pentru numirea membrilor Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989
  5. ^ Răzvan Theodorescu, ales membru al academiilor de la Skopje și Tirana, 30 ianuarie 2007, Gabi Simon, Amos News, accesat la 23 iunie 2013
  6. ^ Vivat Academia, vivat impostores!, 5 mai 2010, Academia Cațavencu

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri