Veronica Porumbacu

Veronica Porumbacu (n. 24 octombrie 1921 - d. 4 martie 1977) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română.

În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii 50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare.

Biografie

• 24 octombrie 1921: se naște la București pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica)
• 1932 - 1940: urmează studiile secundare la liceul Domnița Ileana din București
• 1943 - 1944: urmează cursurile Colegiului pentru Studenții Evrei
• 1946: își ia licența în filozofie
• apare la București săptămânalul Contemporanul, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori
• 1949: angajată ca redactor la Radio
• 1949 - 1954: redactor șef adjunct la Viața românească
• 1954 - 1956: redactor la Gazeta literară
• 1956 - 1963: deține funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor

A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu.

• 4 martie 1977: Își pierde viața în urma cutremurului catastrofal care în acea zi a lovit România.

Opera

• 1946: apare la București săptămânalul Contemporanul. Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.

• 1947:

• debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conține ciclurile:

• Umbra Negoiului
• Umbra orașului
• Umbra omului
• Ilustrații

Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniștilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscențe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.

• debutează și ca prozatoare, cu volumul de schițe La capătul lui 38. Este evocată lumea periferiei bucureștene.

• iunie 1948: reapare în București revista Viața românească. Printre colaboratori: Veronica Porumbacu.

• august 1949: apare la Timișoara revista literară Scrisul bănățean. Și aici colaborează.
• 1950: Anii aceștia

• 1951:

• publică volumul de versuri Mărturii. Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferință al poporului
• acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II

• 1953: publică culegerile de versuri:

• Prietenii mei
• Ilie Pintilie

Același stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mișcării socialiste.

• 1955: Generația mea

• 1957: Lirice, "antologie de autor"

• 1959: Întreg și parte

• 1960: Din lumea noastră

• 1961: Diminețile simple

• 1962: Poezii

• 1963: Memoria cuvintelor

Legături externe

• Oglinda literară nr. 72, decembrie 2007