Constanța Buzea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constanța Buzea
Constanta Buzea.jpg
Constanța Buzea în 2007
Naștere 29 martie 1941(1941-03-29)
București, România
Deces 31 august 2012 (71 ani)
București, România
Ocupație poet
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Căsătorit(ă) cu Adrian Păunescu
Copii Ioana Păunescu
Andrei Păunescu
Activitatea literară
Mișcare/curent literar Neomodernism
Specie literară Poezie

Constanța Buzea (n. 29 martie 1941 - d. 31 august 2012) a fost o poetă din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Constanța Buzea a urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, obținând licența în 1970. Între 1974 și 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 a lucrat ca redactor la România literară, unde a semnat rubrica de corespondență „Post-restant“.

Constanța Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu (soții Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (2 iunie 1967 - noiembrie 2011) și pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorțat).

Opera[modificare | modificare sursă]

  • De pe pământ (EPL, 1963)
  • La ritmul naturii (EPL, 1966)
  • Norii (EPL, 1968)
  • Agonice (EPL, 1970)
  • Coline (Cartea Românească, 1970)
  • Sala nervilor (Cartea Românească, 1971; sonete)
  • Leac pentru îngeri (Albatros, 1972; antologie)
  • Răsad de spini (Cartea Românească, 1973)
  • Pasteluri (Albatros, 1974)
  • Ape cu plute (Cartea Românească, 1975)
  • Limanul orei (Eminescu, 1976)
  • Poeme (Albatros, 1977; antologie)
  • Ploi de piatră (Albatros, 1979)
  • Umbră pentru cer (Albatros, 1981)
  • Cină bogată în viscol (Cartea Românească, 1983)
  • Planta memoria (Cartea Românească, 1985)
  • Cheia închisă (Eminescu, 1987; antologie)
  • Pietre sălbatice (Cartea Românească, 1988)
  • Ultima Thule (Cartea Românească, 1990; sonete)
  • Pelerinaj (Cartea Românească, 1997)
  • Foșnet fabulos (Helicon, 1997; antologie)
  • Pastelul amoros (Helicon, 1998; antologie)
  • Pretext de conversație (Helicon, 1998; antologie)
  • Roua plural (Vinea, 1999, ed. adăugită 2007; antologie)
  • Făcutul meu cuvântul / Mon sort le mot (Grinta, 2006; antologie bilingvă în traducerea poetului Miron Kiropol)
  • Netrăitele (Vinea, 2004)
  • Netrăitele II (Vinea, 2008).
  • Creștetul ghețarului: jurnal 1969–1971 (Humanitas, 2009)[1]

Premii literare[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Național „Mihai Eminescu”, în 2001.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marea amărăciune a Constanței Buzea, 5 august 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri