Circumcizie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Circumcizia (post-hectomie) este ablaţia chirurgicală a prepuţului. Acesta din urmă este pliul cutanat situat la extremitatea penisului şi care acoperă glandul. În trecut, această practică era efectuată de persoane fără pregătire şi autorizaţie medicală, în special atunci când avea loc din motive religioase (circumcizia rituală din iudaism şi islam), reprezentând un risc pentru sănătate şi chiar pentru viaţă. În ziua de azi, cel puţin în ţările occidentale, ea este reglementată pentru a deveni un risc acceptabil socialmente.
Pentru îndepărtarea prepuţului sunt invocate uneori şi motivaţii de ordin medical, aceasta fiind circumcizia preventivă sau circumcizia terapeutică.
[modifică] Origini
Circumcizia, care este o practică rituală multimilenară în diverse colţuri ale lumii, a fost probabil o formă de sacrificiu sau ofrandă unei divinităţi; se opinează de asemenea că pe măsură ce sacrificiul uman a devenit moralmente inacceptabil, circumcizia a fost o formă de surogat al acestuia. În Biblie (Facerea, cap. 17), aceasta este un preţ plătit de către copii evreilor pentru a fi consideraţi parte a neamului care are înţelegere (legământ) cu Dumnezeu, şi mai mult, chiar un preţ plătit pentru a avea drept la viaţă (Iahve cere nimicirea copilului de parte bărbătească care este netăiat împrejur! (Facerea 17:14))
Practica tradiţională în iudaism care presupune şi sugerea sângelui cu gura de către mohel (aspirarea orală, meziza b'peh - vezi şi nota de la finele textului în legătură cu aceasta) imediat după tăierea prepuţului (ea mai poate fi găsită şi azi în anumite comunităţi religioase conservatoare al acestui cult), a provocat numeroase luări de poziţie motivate de considerente de igienă (sunt documentate cazuri de transmisie a herpesului şi altor maladii infecţiose virale), autorităţile din anumite ţări occidentale interzicând-o pur şi simplu, impunând constricţia pentru oprirea hemoragiei sau dacă nu, tamponarea cu un burete (compresă) steril.
Dar practica circumciziei a cunoscut, mai ales în Occident, inamicii ei şi din alte motive, în special printre intelectuali şi filozofi, care au considerat-o formă de mutilare, sau cel puţin un gest inutil dar cu consecinţe ireversibile. Este bine-cunoscut veritabilul rechizitoriu al filozofului canadian Margaret Somerville, care printr-o analiză raţională şi cu argumente ştiintifice a demonstrat că nu există o diferenţă între excizie (mutilarea rituală a fetelor) care este interzisă în Occident şi circumcizie (mutilare rituală şi ea, în ochii filozofului amintit şi nu numai), care să justifice acceptarea uneia dar intrezicerea celeilalte. În ciuda atacurilor venite din partea minorităţilor religioase evreiască şi musulmană, ca şi a unor leaderi de opinie liberali, ea şi-a menţinut opinia că argumentaţia ei este fără cusur, însă a sfârşit prin a accepta că societatea consideră circumcizia ca fiind o practică justificată religios, practic sugerând astfel că la fel ar trebui să stea lucrurile şi cu excizia, asta dacă e să fim consecvenţi.
Ca ablaţie fără motiv medical (terapeutic) a unei porţiuni sănătoase a corpului unui copil aflat la vârsta minoratului şi dependenţei, deci un gest chirurgical practicat asupra unui individ care nu consimte în cunoştinţă de cauză, circumcizia este destinată să trezească şi pe viitor reţinere din partea oricărei persoane care nu acceptă argumentul ritual şi religios ca fiind unul valid, căci descrierea de mai sus corespunde perfect definiţiei juridice a mutilării...
Dacă pe tărâm moral disputa pare a fi fost deja tranşată întru condamnarea circumciziei, pe teren medical situaţia este diferită, existând opinii pro şi contra, fiecare cu argumentele lor, mergând de la a face circumcizia un act total inutil şi invalidant (unii pretind, cu un pic cam puţine argumente, că ablaţia prepuţului ar afecta calitatea erecţiei sau măcar a plăcerii în timpul actului sexual) şi până la a-l transforma în veritabilă soluţie contra diverselor ameninţări pentru sănătatea publică.
Notă asupra meziza b'peh: Această practică cu alură sălbatică a fost propusă de către unii instorici ca una dintre explicaţiile originii " acuzei de omor ritual " ("blood libels") pe care societăţile medievale din Occident şi Europa de est le-au adus o foarte lungă perioadă evreilor, cu consecinţele nedorite bine-cunoscute.
[modifică] Vezi şi
|
||||||||||||||||||||||||||||
