Romanioți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Romanioții au fost o ramură a evreimii. Nu aparțineau nici iudaismului așchenaz, nici celui spaniol sau arab (sefard) și au trăit în peninsula Balcanică, în insulele grecești și în Turcia.

După tradiția romanioților, ei ar fi ajuns în Grecia imediat după distrugerea Statului Iudeu în anul 70 - ca urmare a răscoalelor contra colonizării romane - și s-au așezat în Albania și în Macedonia. Sunt două legende : după una, mii de sclavi evrei au fost aduși de romani la construcția canalului Corint, iar după a doua, mulți sclavi evrei, duși spre Roma, au sărit în apă din corăbiile romane lângă coasta Albaniei și au înotat spre libertate.

Primii evrei din Bulgaria și din Țările Române au fost romanioți. Călătorul evreu Beniamin din Tudela (1130 - 1173) povestește că acești evrei se ocupau cu negustoria pe malurile Dunării.

Evreii romanioți vorbeau o limbă greacă antică amestecată cu cuvinte ebraice care se numea ievanica (iudeo-greaca) și ritualul lor religios semăna cu vechiul ritual folosit în regatul iudeu antic. Numeroși evrei romanioți au trăit în insula Corfu și în orașele Bursa, Ianina și Salonic.

În timpul ocupației naziste au fost exterminați majoritatea romanioților, iar cei care au rămas în viață au emigrat spre Israel. Ultimii evrei romanioți au părăsit Albania în anul 1991.

Legături externe[modificare | modificare sursă]