Geografia Sloveniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Harta

Slovenia este una dintre cele mai mici ţări din lume, situată în partea centrală a Europei, întinzându-se pe o suprafaţă de 20256 km². Se învecinează cu:

Ungaria (Nord-Est): 102 km;
Austria (Nord): 330 km;
Croaţia (Sud , Sud-Est): 670 km;
Italia (Vest): 232 km.

Ieşirea la Marea Adriatică se face pe o porţiune redusă (47km), în apropierea oraşului Triest.

Cuprins

1 Relief
2 Regiuni
3 Lacuri
4 Rezervaţii naturale
- 4.1 Parcul Naţional Triglav
- 4.2 Volcji Potok
5 Păduri
6 Peşteri
7 Legături interne
8 Legături externe
9 Bibliografie

[modifică] Relief

Relieful Sloveniei este predominant muntos. În nord se află un sector al Alpilor (cu 145 vârfuri peste 2000 m, dintre care 31 depăşesc 2500 m), respectiv Alpii Karawanken (vf. Grintavec 2558 m), între fluviile Drava şi Sava, Alpii Iulieni (vf. Veliki Triglav 2864 m cel mai înalt din ţară). Slovenia centrală cuprinde depresiunea Ljubljana şi Celje, care se continuă spre sud cu o regiune calcaroasă, aparţinând Alpilor Dinarici, cu aspect în mare parte de platou. Podişul Karst se impune prin bogate forme specifice: avene, doline, polii, peşteri =(între care Postojna, una dintre cele mai mari şi mai vizitate din Europa), cursuri subterane, izvoare intermitente, chei; care, studiate pentru prima oară în lume aici, au fost numite carstice.

Râul Bistrica, Mojstrana, Slovenia

[modifică] Regiuni

Regiunile tradiţionale

Slovenia, cu o suprafaţă de 20.273 km², se împarte în 7 regiuni tradiţionale:

Nume	Indicaţie pe hartă
Dolenjska	LC
Gorenjska	UC
Notranjska	IC
Primorska	G şi L
Prekmurje	T
Koroška	C
Štajerska	S

Dolenjska

Dolenjska este o regiune din sud-estul Sloveniei, care se întinde de la Ljubljana până la graniţa cu Croaţia (Gorjanci). Pe partea estică este mărginită de Sava, cea vestică se întinde până la Bloke şi Kolpa.

Gorenjska

Gorenjska este o zonă muntoasă situată în nordul şi nord-vestul Ljubljanei, între Karavanke, partea vestică a Alpilor Kamniško-Savinjske şi estul Alpilor Iulieni. Cele mai mari oraşe de pe întinderea sa sunt Kranj, Tržic, Škofja Loka, Kamnik şi Domžale.

Notranjska

Aflată în partea sud-vestică a ţării, Notranjska este cunoscută pentru numeroasele sale peşteri. Cele mai multe dintre acestea sunt situate în podişul Karst. În structura sa intră rocile calcaroase, iar platourile ajung până la altitudinea de 1700 m, formând un peisaj cu relief diferenţiat, de depresiuni închise, doline şi polii, în care apa se infiltrează creând imense reţele de apă subterană. De-a lungul timpului, sub acţiunea apelor au apărut o multitudine de pasaje şi tuneluri. Cele mai cunoscute sunt Peştera Postonjska (adăposteşte un animal rar numit "Cloveška ribica" sau "Olm") şi Peştera Škocjanske.

Primorska

Primorska este divizată în două părţi: nord şi sud, şi are o importanţă deosebită în economia ţării, fiind singura regiune cu ieşire la Marea Adriatică. Cel mai important port este Koper. Spre deosebire de restul populatţei locuitorii din această zonă îşi câştigă existenţa din pescuit şi turism.

Prekmurje

Prekmurje şi-a primit denumirea dupa râul Mura. Regiunea este plată şi favorizează practicarea agriculturii. Cei doi poli de putere sunt oraşele Murska Sobota şi Lendava. Regiunea se întinde pe o suprafaţă de 1000 km²,aproape 90.000 de oameni ocupand-o. În afară de sloveni, populaţia este formată şi din minoritatea maghiară.

Koroška

Koroska este o zonă alcatuită din trei văi (Meziška, Dravska şi Mislinja) şi din trei lanţuri muntoase (Alpii Pohorje, Karavanke Savinjske). Are aproape 74.000 de locuitori pe o suprafaţă de 1.000 km². Marile oraşe sunt Slovenj Gradec şi Ravne na Koroškem, amândouă cu aproximativ 8.000 de locuitori. Regiunea este bogată în resurse naturale, însa şi turismul este dezvoltat, având drept atracţii Peca şi Raduha.

Štajerska

Maribor

Štajerksa este regiunea cu cea mai bogată cultura din Slovenia. Aici se găseşte al doielea oraş ca mărime din ţară, Maribor, precum şi câteva oraşe mai mici precum Celje, Ptuj, Velenje. Štajerksa este în mare parte acoperită de păduri, iar relieful este unul deluros. În 1180 regiunea a fost ridicată la rangul de comitat. Dintre personalităţile care au trăit acolo se remarcă Anton Martin Slomšek, care a avut o contribuţie majoră la răspândirea limbii prin scrierea mai multor cărţi.

[modifică] Lacuri

Lacurile reprezintă cea mai mare bogăţie naturală din Slovenia. Cele mai multe dintre lacuri pot fi găsite în vestul şi nord-vestul ţării. Printre ele se numară Lacurile Triglav, Lacul Bled, Lacul Cernika şi Lacul Bohinj.

[modifică] Lacul Bled

Bled

Bled - Castel şi Biserică

Bled este numele unui lac de origine glacială din Alpii Iulieni, care şi-a căpătat denumirea după oraşul întemeiat pe malul său. Lacul este înconjurat de munţi şi păduri. În mijlocul său este o mică insulă unde s-a înălţat o biserică cu hramul Sfintei Maria.

[modifică] Lacul Bohinj

Aşezat în rezervaţia naturală Triglav, în mijlocul Alpilor Iulieni, Lacul Bohinj ocupă o suprafaţă de 6 km². Este cel mai mare lac permanent din Slovenia.

[modifică] Valea Lacurilor Triglav

Valea Lacurilor Triglav are aspect stâncos şi este situat în Alpii Iulieni. Valea cuprinde 7 lacuri formate pe suprafeţe carstice.

[modifică] Rezervaţii naturale

[modifică] Parcul Naţional Triglav

(Triglavski narodni park)

Triglav

Ideea înfinţării parcului datează din 1908, dar a fost realizată în 1924. Atunci Slovenia a devenit a cincea ţară din Europa care avea parc naţional. Scopul a fost crearea unei rezervaţii naturale. Parcul este situat în nord-vestul ţării şi acoperă 83807 ha din Alpii Iulieni. Rezervaţia este bogată în floră şi faună, protejând specii rare, care încă mai sunt obiectul de studiu al botaniştilor.

Numele parcului a fost dat dupa denumirea celui mai înalt munte, Triglav (2864 m), aflat aproape în centrul parcului. Vârful Triglav este un simbol al Sloveniei fiind reprezentat pe steagul ţării. În Slovenia Triglav înseamnă "Trei Vârfuri". Originea denumirii sale nu a fost stabilită, Triglav descriind forma muntelui văzută din valea râului Bohinj sau purtând numele unui zeu slav. Muntele a fost pentru prima oară escaladat la 25 august 1778 Luka Korošec, Matija Kos, Štefan Rožič şi Lovrenc Willomitzer la iniţiativa lui Sigismund Zois. Cele mai cunoscute lacuri din rezervaţie sunt Lacul Bled şi Lacurile Triglav.

Alpii Sloveni au ajutat la dezvolatrea alpinismului, care este unul dintre cele mai vechi şi mai populare activităţi din ţară. Înfiinţarea Societăţii Alpine Slovene a avut un rol important în trezirea conştiinţei de sine a slovenilor în timpul ocupării Austro-Ungare. Parcul, de o frumuseţe rară, oferă multe activiăţi plăcute turiştilor (pescuit, echitaţie, ski). Se spune că dacă nu mergi la Aljazev Stolp, aflat în vârful muntelui Triglav, nu eşti un sloven adevărat.

[modifică] Volcji Potok

Istoria parcului începe cu mult timp în urmă. A fost pentru prima oară menţionat în 1689 într-o carte scrisă de Valvasor. În carte este descris un castel ale cărui ruine încă mai există. Parcul se remarcă printr-o colecţie variată de copaci şi flori. Locul este vizitat de 70000-1500000 de turişti anual.

[modifică] Păduri

În Slovenia, mai mult de 58% din suprafaţa terestră este acoperită de păduri (1264 ha), clasând-o pe locul trei în rândul celor mai împădurite ţări din Europa. Industria lenmului este extrem de dezvoltată. 71% din păduri sunt private, 26% se afla încă în patrimoniul statului, iar 3% sunt deţinute de diferite organizaţii.

[modifică] Peşteri

Datorită reliefului cu precădere carstic, Slovenia are 8.500 de peşteri.

Peşterile Postojna

Peştera Postojna

Peşterile Postojna au o lungime de aproape 20 km. Temperatura este constantă, cu o valoare de 8°C.

Peştera Škocjan

Aceasta se întinde pe 5,8 km. Priveliştea oferită la suprafaţă este aceea a două văi, separate de un pod natural şi peşteră. Dimensiunea holului este probabil cea mai mare din Europa. Râul Reka (cu o lungime de 40 km) parcurge peştera, până la izvorul râului Timav. Peştera Škocjan se află în patrimoniul UNESCO.

Peşterile Pivka şi Crna

Peştera Pivka este mai greu accesibilă, însă aspectul său este mult mai natural decât cel al Crnei. Peretele scobit conduc către adâncul peşterii, care este străbătut de râuri. Spaţiul se închide, însă apa îşi continuă cursul sub roci. Scafandrii au cercetat 400 m din tunelurile inundate, dar cei 2 km care despart peşterile Crna şi Pivka de Peştera Planiska nu au fost încă exploraţi. Peştera Neagră este surprinzătoare nu numai datorită pereţilor negri, ci şi datorită etajării acesteia pe două nivele. Nivelul superior este uscat, pe când cel inferior este străbătut de un râu.

Peştera Planinska

Peştera se află la confluenţa dintre două râuri (Rak şi Pivka) şi prezintă numeroase stalagmite şi stalactite. Galeriile sunt în mare parte inundate şi numai o mică parte din peştera poate fi vizitată. Când nivelul apei scade, partea interioară poate fi vizitată cu barca. Lungimea totală a galeriilor atinge 6 km.