Piero della Francesca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Piero de' Franceschi, numit della Francesca (*1420, Borgo San Sepolcro - †12 octombrie 1492, ibidem) a fost un pictor şi matematician italian, a cărui operă - centrată aproape exclusiv pe teme cu caracter religios - a exercitat o influenţă puternică asupra multor pictori renascentişti, considerat iniţiatorul acelui măreţ curent artistic din Italia de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul celui de al XVI-lea.
Stilul său se leagă de marile tradiţii plastice ale lui Giotto, de pictorii din Siena, precum şi de goticul târziu, având şi câte ceva din inovatorii artistici ai epocii sale, cum ar fi Masaccio, Paolo Uccello sau Fra Angelico. Piero della Francesca şi-a dobândit renumele prin reprezentările sale artistice în perspectivă şi prin formele geometrice, precum şi prin cunoştinţele teoretice formulate în scrierile sale. La recunoaşterea sa s-au adăugat elaborarea foarte realistă a detaliilor, paleta cromatică rafinată şi soluţiile decorative îndrăzneţe.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi Opera
Piero della Francesca s-a născut în Borgo San Sepolcro (astăzi: Sansepolcro), un mic oraş din Toscana, fiu al lui Benedetto de' Franceschi, cizmar, tăbăcar, postăvar şi negustor. Din aceste meserii se îmbogăţeşte, devenind unul dintre cei mai înstăriţi cetăţeni ai oraşului. Mama sa, Romana di Perino da Monterchi, provenea şi ea dintr-o familie bine situată. Istoricii fixează data de naştere a artistului în anul 1411 sau 1412. Între anii 1431 şi 1437 lucrează în atelierul pictorului Antonio d'Anghiari, originar din Siena. Începând cu anul 1439, Piero della Francesca devine ucenic şi colaborator al renumitului pictor Domenico Veneziano, în atelierul Acestuia din Florenţa. În acest oraş, aflat în plină dezvoltare culturală, ia contact cu operele pictorilor Masaccio, Fra Angelico şi Uccello, sculptorului Donatello, precum şi cu constrcţiile arhitectului Filippo Brunelleschi. Împreună cu Domenico Veneziano lucrează la frescele cu tema "Viaţa Sfintei Fecioare" pentru corul bisericii Sant'Egidio, care din păcate s-au pierdut.
În anul 1442 se întoarce la San Sepolcro, unde primeşte o comandă pentru pictarea unui poliptic pentru altarul bisericii confreriei Della Misericordia. Începe lucrarea în anul 1445 şi o termină în 1462. Figura centrală este reprezentată de Madonna della Misericordia, având pe Sfinţii Sebastian şi Ioan Botezătorul în dreapta, iar de partea stângă pe Sfinţii Andrei şi Bernardo din Siena.
Între timp artistul lucrează în mai multe locuri: la Ancona, Pesaro şi la Bologna, unde, din păcate, urmele creaţiei sale nu au dăinuit. Nici frescele pictate în jurul anului 1448 în castelul d'Este, nici frescele bisericii Sant'Agostino din Ferrara nu s-au păstrat până astăzi. La Ferrara, Piero îl cunoaşte pa arhitectul Alberti, care reconstruise capela familiei Malatesta din Rimini. La recomandarea lui Alberti, lui Piero della Francesca i se încredinţează pictarea frescelor din această capelă.
În anul 1452, Piero della Francesca primeşte comanda pentru decorarea corului bisericii San Francesco din Arezzo, în urma căreia ia naştere ciclul de picturi ilustrând episoadele cele mai importante ale "Legendei adevăratei cruci", inspirată din povestirea "Legenda de Aur" a lui Jacques de Voragine din secolul al XIII-lea. Ciclul conţine şase mari scene, câte trei pe fiecare dintre cele două laturi ale capelei, precum şi un grup de fresce de dimensiuni mai mici.
Episoade din "Legenda adevăratei cruci"
 Adorarea lemnului sacru şi vizita reginei din Saba la Solomon |
 Buna Vestire |
 Bătălia dintre Heraclius şi Chsroes |
 Visul lui Constantin (detaliu) |
Munca la această operă monumentală va dura mulţi ani, deoarece artistul călătoreşte tot timpul şi acceptă mereu noi comenzi. Fresca va fi terminată abia între anii 1462-1466. Munca sa concentrează în trei locuri: Borgo San Sepolcro, unde pictează politictul pentru altarul bisericii Sant'Agostino, Arezzo, unde continuă cu întreruperi lucrările în biserica San Francesco, şi Urbino, unde este invitat de ducele Federigo da Montefeltro. Aici pictează câteva din cele mai cunoscute opere ale sale, cum ar fi "Biciuirea lui Christos", precum şi "Dipticul din Urbino", care reprezintă perechea ducală. Tabloul "Biciuirea lui Christos" prezintă simultan două scene plasate în epoci diferite. În jumătatea stângă, Christos, după arestarea de către romani, este biciuit ca pedeapsă pentru faptul de a-şi fi atribuit titlul de rege. În partea dreaptă se zăresc trei personaje in haine din perioada renaşterii. Se presupune că ar fi vorba despre Oddantonio, fratele vitreg al lui Federigo da Montefeltro, însoţit de doi dintre consilierii săi, doi trădători care luaseră parte la un complot prin care se urmărea răsturnarea ducelui.
Cele două aripi ale "Dipticului ducilor de Urbino" sunt de aceiaşi mărime şi sunt pictate pe ambele părţi. Pe o parte sunt pictate portretele de profil ale lui Federigo da Montefeltro şi al soţiei sale, Battista Sforza, pe partea cealaltă scene victorioase ale perechii ducale. În redarea celor două portrete se constată contrastul dintre figurile foarte apropiate şi peisajul îndepărtat, pierdut în ceaţă. profunzimea spaţiului este sugerată prin utilizarea numeroaselor nuanţe de culori şi prin efectele de difuziune a văzduhului.
 Biciuirea lui Christos |
 Dipticul ducilor de Urbino |
 Învierea lui Christos |
 Altarul din Brera |
După finalizarea frescelor din Arezzo, Piero della Francesca pictează printre altele fresca intitulată "Madonna del Parto" în capela cimitirului din Monterchi, iar la primăria din Borgo pictează fresca "Învierea lui Christos", în care bărbatul adormit văzut din faţă este probabil propriul său autoportret. În jurul anului 1475 realizează două capodopere: "Madonna di Senigallia" şi "Altarul din Brera". Renumele lui Piero della Francesca creşte, în atelierul său studiază Luca Signorelli şi Perugino. Din păcate, cu timpul îşi pierde vederea şi trebuie să renunţe la pictură. Pe 5 iulie 1487 îşi scrie testamentul. Moare la Borgo San Sepolcro cinci ani mai târziu, pe 12 octombrie 1492, ziua în care Cristofor Columb descoperea America.
[modifică] Piero della Francesca matematician
În zilele noastre lucrările sale de matematică sunt aproape total ignorate. În timpul vieţii, Piero della Francesca era totuşi un matematician reputat, în special în domeniul geometriei. El a scris trei mari tratate în limba latină: două de geometrie, De prospectiva pingendi ("Despre perspectivă în pictură") şi Libellus de quinque corporibus regularibus ("Despre cele cinci corpuri regulate"), precum şi un manual de calcul, De Abaco.
[modifică] Bibliografie
- Roberto Longhi: Piero de'Franceschi. Roma 1923
- Walter Seitter: Piero della Francesca, parallele Farben. Berlin 1992
- Alessandro Angellini: Piero della Francesca. Florenţa 1993
- Bernd Roeck: Mörder, Maler und Mäzene. Piero della Francescas "Geißelung". München 2006
