Saducheu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Saducheu este denumirea dată membrilor unei foste secte religioase evreieşti, ostilă fariseismului şi favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului şi viaţa viitoare şi dispreţuia practicile religioase. Saducheii au fost membrii preoţimii evreieşti, organizaţi într-o grupare distinctǎ în secolul al II-lea î.C. Nu se cunosc prea multe despre originea lor, dar se presupune cǎ numele lor provine de la Ţedok, mare preot în timpurile vechi. Saducheii s-au aflat în permanent conflict ideologic cu fariseii. Saducheii au privit cu suspiciune activitatea lui Iisus Cristos, jucând un rol negativ în procesul acestuia.
Viaţa şi autoritatea lor a fost strâns legată de Templul din Ierusalim, aşa cǎ la scurt timp dupǎ distrugerea acestuia (în anul 70 d.C.), saducheii au dispǎrut.
Despre saduchei şi despre credinţa lor nu se cunosc astǎzi prea multe, pentru cǎ gruparea lor, acuzatǎ de colaboraţionism cu ocupanţii romani, a fost exterminatǎ în timpul revoltei iudaice din secolul I, lucru consemnat de istoricul evreu Josephus Flavius. Unii au fost asimilaţi de societatea romano-elenǎ, alţii s-au convertit la creştinism.
Pe plan doctrinal, se ştie, pe baza puţinelor informaţii care ne-au parvenit, cǎ saducheii, spre deosebire de farisei, considerau valabilǎ numai Legea scrisǎ (Tora), negând Legea oralǎ.
Deşi saducheii au dispǎrut de pe scena istoriei în secolul I, învǎţǎturile lor se regǎsesc în credinţa caraiţilor, care s-au desprins din ebraismul rabinic în secolul al VII-lea.
