Bătrânețe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un bărbat în vârstă de 90 de ani

Bătrânețea este perioada apropiată de sfârșitul duratei medii de viață și reprezintă ultima parte a ciclului vital uman. De obicei se preferă utilizarea eufemismelor pentru a indica faptul că o persoană este bătrână. Bătrânii au capacități regenerative limitate și sunt mai vulnerabili decât adulții din punct de vedere imunitar.


Definiție[modificare | modificare sursă]

Bătrânețea nu poate fi definită cu precizie, deoarece acest concept nu are aceeași conotație în toate societățile. În multe locuri din lume oamenii sunt considerați bătrâni ca urmare a anumitor schimbări în activitatea lor sau în rolul lor social, ca atunci când de exemplu cineva devine bunic, ori când din cauza îmbătrânirii o persoană este constrânsă să îndeplinească sarcini diferite ori să reducă ritmul de lucru.

În general se asociază vârsta de 65 de ani cu începutul bătrâneții. În lume, numărul persoanelor care au depășit 65 de ani este în puternică creștere, în principal această creștere se manifestă în țările în curs de dezvoltare. Această situație este în mod sigur un simbol pozitiv al creșterii calității vieții, dar în același timp creează o serie de exigențe și probleme de abordat pentru a evita consecințe socio-economice grave în perspectiva viitorului.

În timpul bătrâneții întregul organism devine mai vulnerabil și mai puțin eficient față de perioada tinereții: oasele scad în dimensiune și densitate, pielea pierde din elasticitate, părul albește și își pierde din rezistență, capacitățile excretoare ale rinichilor scad; gustul, auzul și vedere slăbesc; rigidizarea arterelor și depozitarea grăsimilor pe vasele sanguine fac mai dificilă circulația sângelui; fertilitatea, mai ales cea feminină, se reduce.

Situație[modificare | modificare sursă]

În Europa[modificare | modificare sursă]

Îmbătrânirea populației europene este în creștere graduală și date Eurostat avertizează că s-ar putea ajunge la o reducere a "creșterii potențiale" anuale a PIB-ului european, de la actualul 2-2,5% la 1,5% în 2025, până la 1,25% în 2040. După un studiu din 2005 al Comisiei Europene, citat de publicația Euornote[1], « raportul dintre populația de vârstă mai mică 15 ani și cea mai mare de 65 de ani, pe de o parte, și populația între 14 și 64 de ani, pe de altă parte, va trece de la 49% în 2005 la 66% în 2030. În mod deosebit, în perioada 2005-2050, numărul de persoane din grupa de vârstă 55-65 de ani (adică muncitorii învârstă) va crește cu 8,7%, în timp ce numărul de indivizi incluși în grupa de vârstă 65-79 de ani (bătrânii) va ajunge la 44%, și numărul persoanelor foarte bătrâne (de minim 80%) va crește cu un procent de 180%. »

Factorii relevanți sunt trei: o natalitate scăzută, progresiva creștere a vieții medii și numărul tot mai mare de persoane a căror vârstă depășește 65 de ani, în contextul acelei generații de după război definită baby-boom ce va crește numărul de persoane bătrâne.

Conform unor studii ISTAT (Institutul Național de Statistică al Italiei) în Europa persoanele mai bătrâne de 65 de ani vor reprezenta 20,5% în 2010, 23,3% în 2020, 27% în 2030 și în 2050 procentul va fi de 33,6%.

În România[modificare | modificare sursă]

Este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ, din acest motiv se preconizează că în 2050 România va avea 16 milioane de locuitori.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bătrânețe

Vezi și[modificare | modificare sursă]