Clémence a Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Clémence a Ungariei
Statuie a Clémence d'Anjou
Statuie a Clémence d'Anjou
Regină consort a Franței și a Navarei
Contesă consort de Champagne
Domnie 1315–1316
Încoronare 24 august 1315
Căsătorit(ă) cu Ludovic al X-lea al Franței
Urmași
Ioan I al Franței
Casa regală Casa de Anjou
Casa de Capet
Tată Charles Martel de Anjou
Mamă Clementia de Habsburg
Naștere 1293
Deces 12 octombrie 1328 (34-35 de ani)

Clémence a Ungariei (sau Clémence d'Anjou; franceză Clémence de Hongrie; 129312 octombrie 1328), a fost regină consort a Franței și Navarei ca a doua soție a regelui Ludovic al X-lea al Franței.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Încoronarea reginei Clémence a Ungariei

Clémence a Ungariei a fost fiica lui Charles Martel de Anjou, rege titular al Ungariei și a soției acestuia, Clementia de Habsburg, fiica împăratului Sfântului Imperiu Roman Rudolf I. Ambii părinți ai Clémencei au murit când ea era mică și a fost crescută de bunica ei, Maria a Ungariei. Clémence a crescut la Neapole unde a folosit titlul de Clémence a Ungariei. Sora tatălui ei era căsătorită cu Charles de Valois, al doilea fiu al regelui Filip al III-lea al Franței.

Când Filip al IV-lea al Franței a murit, fiul său cel mare, Ludovic al X-lea, a devenit rege al Franței. Soția lui Ludovic, Margareta, a fost închisă în Castelul Gaillard începând cu anul 1314 după ce a fost găsită vinovată de adulter de regele Filip al IV-lea și la mărturisirea, printre alții, a fiicei lui, Isabela. Deoarece nu a existat o anulare oficială a căsătoriei, din punct de vedere tehnic, Margareta a devenit regină consort a Franței deși era închisă, odată cu ascensiunea regelui Ludovic al X-lea. În 1315 regina a murit permițând soțului ei să se căsătorească.

Ludovic a ales-o pe Clémence și nunta a avut loc la 19 august 1315; încoronarea reginei a avut loc la Reims la 24 august.

Ludovic a murit în iunie 1316 lăsând-o însărcinată în câteva luni pe Clémence. Cumnatul ei, Filip, a devenit regent, negând drepturile fiicei vitrege a Clémencei, Ioana, care era prea tânără și a cărei paternitate era îndoielnică. Clémence însăși nu a fost considerată aptă să devină regentă. Regina a născut un fiu numit Ioan în noiembrie 1316. Rege din momentul nașterii el a trăit numai patru zile după care scaunul de domnie a fost confiscat de unchiul său, care a devenit Filip al V-lea al Franței. Clémence și Filip s-au luptat și el a refuzat să-i plătească veniturile pe care Ludovic i le-a promis. Ea a scris în mod repetat Papei Ioan al XXII-lea și familiei ei pentru ajutor.

Clémence a părăsit curtea franceză pentru Aix-en-Provence unde a stat până în 1321 când s-a întors la Paris. A participat activ la viața regală din Paris și a deținut 13 moșii în jurul Parisului și în Normandia. În 1326 a comandat un mormânt efigie pentru străbunicul ei Carol I care a fost fratele regelui Ludovic al IX-lea al Franței.

A murit la 12 octombrie 1328 la vârsta de 35 de ani.