Satul Mărgineni este atestat prima dată într-un hrisov al voievodului Vlad al II-lea Dracul din 18 iulie 1437 prin care domnitorul muntean donează boierilor „Stan Sin Tatul și Ursul și Radul Stan Sin Băra și Godea” satul Мърџиненй.[2] De-a lungul secolelor, privilegiile boierești au fost confirmate de principii Transilvaniei.
Din registrul recensământului (conscripțiunii) organizat(e) în Ardeal, în anul 1733, de episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein, aflăm că în localitatea Mărgineni, din Țara Făgărașului trăiau 61 de familii, altfel spus, vreo 305 persoane. Erau recenzați doi preoți: Nikula (Nicula) și Komsa (Comșa), ambii neuniți. În Mărgineniul anului 1733 funcționa o biserică. Denumirea localității: Mardsina, precum și numele preoților erau redate cu ortografie maghiară.[3]
Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), de ... Anul Domnului 1900, Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat., Blaș (Blaj).
Localități militarizate parțial sau total (cele cu text aldin), după J.H.Benigni, Satistische Skizze der Siebenbürgischen Militärgrenze, Hermannstadt, 1834, p.X.