Salvie
| Salvie | |
|---|---|
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Lamiales |
| Familie: | Lamiaceae |
| Gen: | Salvia |
| Specie: | S. officinalis |
| Modifică text | |
Salvia (Salvia officinalis) este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie, șalvir, șalet sau șerlai. Salvia este o plantă din familia labiatelor, ea poate atinge o înălțime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci în cerc, în jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lânoase sclipesc argintiu și emană un parfum ușor amar, aromatic.
Înflorește din al doilea an, având florile poziționte în spiculețe.[necesită citare]
Frunzele de salvie conțin până la 2,5% ulei esențial.[necesită citare]
Denumirea derivă din cuvântul latinesc "salvare" (a vindeca, a însănătoși). Specie endemică, întâlnită în Maramureș, Transilvania, Muntenia.
Este o plantă erbacee perenă; hemicriptofită.
Caractere morfologice
[modificare | modificare sursă]- Tulpina: cu patru muchii, puțin ramificată în partea superioară, cu peri (perii glanduloși se află în partea superioară)
- Frunzele: simple, dispuse opus și decusat, câte 3-5 perechi, dens-alipit-albicios-păroase pe partea dorsală.
- Florile: grupate câte 2-6 în ventricule protejate de bractee; corola bilabiata, labilul superior puternic boltit depășește de 3 ori caliciul; androceul cu 2 stamine, ovar superior.
- Înflorirea: iunie-august
- Polenizarea: entomofilă
- Fructul: de tip tetrachenă, închis în caliciul persistent; achenele globuloase, glabre.
Compoziție chimică
[modificare | modificare sursă]Frunzele conțin 3-8% salviatanin; acizi fenolici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, ferulic și galic; 3% flavonoizi, 1,5-2,5% ulei esențial alcătuit din monoterpinoidele alfa-tuina, beta-tuoina; cineol, canfor, cineol humulenă, alfa-pinene, limonene, linalol, acetat de bornil; un diterpenoid amar: carnosolul, acid canosic și rosmarol; acid oleanol-triterpenoidic și acid ursolic; rezine, vitamina B1 și C; săruri de potasiu.[1]
Farmacologie
[modificare | modificare sursă]Extractele din frunze de Salvie, au proprietăți coleretice, carminative, împotriva hiperhidrozei, ușor astringente și antibacteriene, au acțiune fungistatică și virusostatică.[1]
Recomandări
[modificare | modificare sursă]Intern, în sindromul dispeptic, reduce transpirația cu 50%. Extern, sub formă de gargară, în stări inflamatorii ale mucoaselor, în stomatite, gingivite, faringite, în inflamațiile sau rănile cauzate de proteze. În afecțiunile hepato-biliare, se utilizează în combinație cu alte plante.[1]
- 1 2 3 Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 204. ISBN 973-9250-68-8.
