Palatul Culturii din Târgu Mureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Palatul Culturii
Kultúrpalota
Palatul Culturii (Targu Mures).jpg
Informații despre clădire
Localitate Târgu Mureș
Țară România
Arhitect Marcell Komor, Dezső Jakab
Adresa Str. Enescu (fostă Ferenc József) nr. 2
Cod LMI MS-II-m-A-15503
Beneficiar Orașul Liber Regal Mureș-Oșorhei
Inginer frații Grünwald
Data începerii construcției 1911
Data finalizării 1913
Cost 581.603 coroane
Stil Secession
Pagină Web [1]

Palatul Culturii din Târgu Mureș (în maghiară Kultúrpalota) este una din cele mai reprezentative clădiri ale Belle Époque din Transilvania. Monumentul, ridicat între anii 1911-1913 prin eforturile primarului György Bernády, se impune atât prin decorația interioară, cât și prin cea exterioară.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ideea edificării unei case de cultură în Târgu Mureș a apărut în anul 1907. Primarul orașului, György Bernády, o personalitate erudită și ambițioasă care a susținut permanent modernizarea orașului, a convins Consiliul Orașului Liber Regesc să aprobe acest proiect. Idea a venit datorită unui proiect național în cadrul căruia guvernul de la Budapesta a alocat credite pe termen lung pentru orașele mici și mijlocii cu scopul construirii centrelor de cultură la împlinirea de 40 de ani de la încoronarea regelui Franz Joseph. Proiectele clădirii au fost făcute de Marcell Komor și Dezső Jakab care au mai lucrat la construcția Primăriei (astăzi Prefectura).

Descriere[modificare | modificare sursă]

La exterior palatul este împodobit cu mozaicuri și basoreliefuri în bronz și piatră, fresce și vitralii, toate specifice stilului Secession, ca variantă a Art Nouveau. În interior, în Sala oglinzilor, există două grupuri a câte trei oglinzi mari de cristal și 12 vitralii viu colorate, care ocupă întreg peretele dinspre stradă. Vitraliile au fost propuse să reprezinte Europa la expoziția de artă decorativă de la San Francisco din 1914, dar din cauza izbucnirii primului război mondial doar schițele acestora, care au fost și premiate, au fost trimise la expoziție. În timpul celui de-al doilea război mondial vitraliile au fost depozitate în subsolul clădirii pentru a fi ocrotite.

Holul interior este impunător, fiind lung de 45 de metri, realizat din marmură de Carrara și delimitat de două oglinzi venețiene.

Fațada[modificare | modificare sursă]

Fațada clădirii este dominată de un mozaic alegoric realitat de Aladár Kriesch. Mozaicul arată diferiți reprezentanți ai orașului Târgu Mureș, comercianți, ostași și dregători, aducând omagiu patriei alegorice, Hungária care se află în centrul imaginii pe tron.[1] Compoziția armonioasă, fondul auriu și marginile curbe, ritmate în 12 arce fac din acest mozaic un element decorativ foarte valoros artistic care imprimă întregii fațade un plus de eleganță.

Frizele ornamental decorative cu motive populare, frize cu busturi, plăci memoriale, compoziții plastice în bronz, piatră, mozaic, toate imortalizează figuri proeminente ale culturii maghiare, unele de talie universală, cu rădăcini locale în Târgu-Mureș. În plus, frizele creează pe unele porțiuni de fațadă volume și efecte de lumină și umbră.

Un prim ansamblu este așezat deasupra intrării principale în Palat sub cele șase bow-window-uri puternic conturate. Sunt compoziții sculpturale în bronz, în alto și basorelief, reprezentând scene din opera compozitorului Franz Liszt, scene inspirate dintr-o dramă istorică, pe cei doi dialogul dintre tată (Farkas Bolyai) și fiu (János Bolyai), celebrii matematicieni, György Aranka, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, iluminist, filolog, promotor al ideii de colaborare între intelectualii români, maghiari și sași din Transilvania și figuri din opera Bánk bán lui Ferenc Erkel. Sculpturile sunt realizate de Ede Kallós, cel care este și autorul frizei superioare reprezentând portretele în basorelief a șase personalități culturale, cărturari, oameni de știință, filosofi, literați ai secolului XIX (Elek Dósa, Sámuel Teleki, Farkas Bolyai, János Bolyai, Ferenc Mentovich, István Petelei).[2]

Mozaicul de pe fațadă

Sala Mare[modificare | modificare sursă]

Intrarea în Sala Mare (numit și Sala de Concerte) se face din holul clădirii sub relieful de bronz care prezintă încoronarea regelui Franz Joseph prin ușa principală. Sala este monumentală și solemnă, înălțată pe cele trei etaje ale clădirii. Pereții parterului sunt placați cu ambriuri sculptate din stejar lustruit, până la înălțimea unui om. Pereții lojelor sunt îmbrăcați în mătase, pe langă acestea fiind construite balcoane, la etajele doi și trei. Cupola înaltă, decorată cu identații care evocă stalactitele, pictată cu motive liniare alternate cu cele florale, este îmbogățită, la propriu, de foițe de aur. Felul în care a fost realizată conferă o acustică excepțională sălii, fapt remarcat de toți cei care au concertat aici.[3]

Music Hall Palace of Culture Targu Mures, Romania

Programul decorativ al sălii a fost formulat, după toate probabilitățile, de către arhitecți. Pentru a exprima stilul național maghiar al epocii au ales ornamente inspirate din motive animale și vegetale din arta populară din Transilvania. Lumea cromatică a sălii este dominată de culoarea mov, armonizată cu purpuriul textilelor precum și de auriul ce contrabalansează mobilierul negru. Formele concave, înălțate în trepte, ale tavanului sălii creează o plăcută senzație de cupolă. Pe intervalele inelelor formate din elemente de forma unor console reîntâlnim motive de artă populară, lalele ramificate în ghivece, care rimează cu decorația parapetelor lojelor și galeriilor din sală. Străpungerile dintre diferitele elemente de arhitectură, precum și gratiile metalice din jurul marelui candelabru nu sunt numai elemente de decorație, ci constituie totodată soluția tehnică prin care s-a rezolvat aerisirea spațiului interior. Orga Rieger, așezată deasupra podiumului și inaugurată în anul 1913, evocă perfect și astăzi armonia romantică cu tonalitatea sa delicată.

Sala Mică[modificare | modificare sursă]

Sala Mică, proiectată pentru a satisface atât cerințele ținerii concertelor de muzică clasică cât și cursuri, se află la etajul al doilea, deasupra Sala Oglinzilor. Denumirea sălii vine din dimeniuniile reduse față de Sala Mare, însă chiar și așa poate oferi 300 de locuri datorită amplasării balconului sălii care se desfășoară pe trei laturi ale sale. Pereții sunt lambrisați cu stejar negru lustruit, decorați cu motive florale. Vitraliul central denumit „Gabriel Bethlen între savanți” îl are ca subiect pe principele transilvan, iar celelalte două care-l încadrează prezintă aspecte ale vieții principelui Francisc Rákóczi al II-lea.[4]

Sala Oglinzilor[modificare | modificare sursă]

Mirrors Hall at the Palace of Culture, Târgu Mureș

Sala Oglinzilor, aflată la etajul întâi, oferă un ambient plăcut datorită oglinzilor venețiene amplasate la capete. Mobilierul, de o eleganță deosebită, completează prin profilul de lalea ansamblul creat de forma identică prin care se termină coloanele sălii. Mesele sunt placate cu oglinzi, în ton cu denumirea sălii, chenăruite cu ornamentații metalice prevăzute cu mărgele nichelate.

Totuși partea cea mai interesantă o formează cele 12 compoziții în vitralii, cu scene inspirate din folclorul secuiesc, așezate în ferestrele de la stradă, ele fiind opera lui Sándor Nagy, Ede Thoroczkai Wigand, Sándor Muhics și Miksa Róth. Vitraliile din stânga reprezintă scene din viața cotidiană transilvăneană și detalii din arhitectura tradițională secuiască. Picturile din dreapta ilustrează legende secuiești. Cele patru vitralii din mijloc prezintă balade populare maghiare cu o cromatică vibrantă, ale căror planuri au fost făcute de Nagy Sándor, unul dintre figurile reprezentative ale coloniei artistice de la Gödöllő. Cunoaștem mai multe manifestări în vitralii ale colaborării dintre Sándor Nagy și Miksa Róth. Însă în șirul acestora vârful carierei lor comune este atins prin vitraliile realizate pentru Sala oglinzilor.De-a lungul vremii impresionanta sală a găzduit întâlniri oficiale, evenimente culturale, recepții, simpozioane.[5]

Instituții[modificare | modificare sursă]

În prezent în interiorul clădirii Palatului Culturii funcționează mai multe instituții de cultură:

  • Muzeul Județean Mureș
  • Filarmonica de Stat
  • Biblioteca Județeană
  • Galeriile Uniunii Artiștilor Plastici

Muzeul Județean Mureș[modificare | modificare sursă]

Palatul Culturii este administrată de Muzeul Județean Mureș și aici sunt amenajate galeriile de artă și expozițiile temporare ale muzeului.

Galeria de Artă Românească Modernă, aripa dreaptă, etajul III

Galeria de Artă Românească Modernă cuprinde 120 de lucrări reprezentând o selecție din patrimoniul Muzeului de Artă Mureș și propune o abordare inedită a unui secol de pictură și sculptură românească (1850–1955). Portrete, peisaje, interioare, naturi statice, lucrări de: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Dimitrie Paciurea, Nicolae Dărăscu, Ion Țuculescu, Corneliu Baba, Ziffer Sándor, Eugen Gâscă, Ion Vlasiu.

Un instrument foarte util pentru parcurgerea expoziției este catalogul „Tradiție, Avangardă, Modernism”, editat în trei limbi: română, maghiară, engleză, care optează pentru prezentarea cronologică și în funcție de tendințele artistice, a lucrărilor, furnizând astfel un foarte succint istoric al picturii românești moderne. Pe lângă informații despre tema propusă și lucrările selecționate, catalogul include și repere biografice ale artiștilor.

Galeria de Artă Clasică Maghiară: Lumini și Umbre, aripa stângă, etajul III

Expoziția „Lumini și umbre – Tendințe coloristice în pictura maghiară între 1810–1920” găzduiește lucrările de început ale vechii pinacoteci și câteva dintre achizițiile ulterioare. Sinteza expozițională este o creionare în linii largi a fizionomiei artei maghiare pe parcursul unui secol animat de efervescența multitudinilor de curente succedate, așa cum se profilează sec. al XIX-lea. De la manifestările biedermeier ale lui Barabás Miklós și suflul romantic al lui Lotz Károly, trecând prin peisajele barbizoniene ale lui Munkácsy Mihály și Paál László, continuând cu prospețimea Școlii de la Baia Mare adusă de Ferenczy Károly sau Réti István, periplul vizual cuprinde vitalismul lui Vaszary János și clarobscurul puternic personalizat al lui Dosa Géza, încheindu-se cu expresivitatea monumentală a lui Wágner Sandor și Spányi Béla.

Galeria Ion Vlasiu, aripa dreaptă, etajul III

Într-un spațiu cu o destinație special gândită pentru expunere, Galeria Ion Vlasiu cuprinde un număr de aproximativ 50 de lucrări de pictură și sculptură reprezentând o selecție ilustrativă din ampla donație de 96 lucrări făcută de maestru Muzeului de Artă Mureș. Astfel, constituirea unui spațiu dedicat exclusiv acesteia vine să recompenseze generosul gest. Demersul recuperator a început în 2011, odată cu deschiderea Galeriei permanente de artă românească modernă, când a fost concepută o sală specială, destinată artiștilor transilvăneni și, în cadrul acesteia, o secțiune rezervată doar artistului Ion Vlasiu, cuprinzând atât lucrări de sculptură cât și de pictură. Galeria Ion Vlasiu este de fapt o prelungire a acestui spațiu, care își dorește să reconstituie și prin câteva obiecte personale, atmosfera specifică atelierului său de creație în care putem intra imaginar printr-o imagine supradimensionată surprinsă la Deda Bistra unde a lucrat o lungă perioadă. Prin lucrări, galeria punctează perioadele esențiale, de evoluție ale firului creator.

Guided Tour at the Palace Of Culture, Târgu Mureș

Personalitatea maestrului Ion Vlasiu, sculptor, pictor și prozator, personaj complex din galeria artiștilor de seamă, s-a remarcat între studenții Școlii de Arte Frumoase din Cluj care au marcat  și influențat puternic și benefic cursul artei românești. Creația sa demonstrează verva cu care schimbă uneltele de exprimare: dalta, pensula sau penița, disponibilitatea sa pentru varietatea temelor și originalitatea viziunii, demonstrând o deschidere amplă spre multitudinea de forme și materiale.

Lucrările din colecția târgumurșeană fac parte în special din perioadele de împlinire a creației, de maturitate deplină și de sinteză, cum ar fi Somnul țăranilor, Ileana, În fața timpului, Paradisul terestru, Pasărea suflet, Maternitate, Pereche, pentru a enumera câteva dintre ele, dar există și câteva piese extraordinare din perioada de debut: Sulamita și Autoportret.

Galeria Donația Elisabeta si Gheorghe David, aripa dreaptă, etajul II

Galeria Donația Elisabeta și Gheorghe David este formată dintr-o parte relevantă a lucrărilor- un număr de 61- dăruite de familia de colecționari, cu ocazia a trei acte de donație din anii 1984, 2006 și 2007. De acest gest de generozitate se bucură Muzeul de Artă care și-a întregit astfel patrimoniul cu 150 de lucrări. Donația se dovedește importantă prin prisma valorii deosebite a pieselor de pictură semnate de nume reprezentative ale artei moderne și contemporane din România ultimului veac. Ea poate fi considerată, dincolo de substanțialul aport patrimonial, un emoționant omagiu adus numeroșilor plasticieni prezenți cu lucrări semnificative pentru biografia lor, artiști activi în importante centre de cultură românești. Se regăsesc pe simeze nume precum Aurel Ciupe, Teodor Harșia, Alexandru Mohy, Balla Jozsef, Bene Jozsef, Ion

Musceleanu, Ion Pacea, Balas Imre, Leon Vreme, Siklodi Tibor, Miron Duca și multe altele sonore. Prin densitatea expunerii pieselor în spațiul restrâns s-a dorit tocmai aducerea unei părți a suflului intim și a ospitalității din casa colecționarilor David.

Exhibition at the Palace Of Culture

Galeria Dósa Géza, aripa dreaptă, etajul II

Galeria Dósa Géza cuprinde un număr de peste 30 de lucrări într-un spațiu nou, special amenajat, cu o abordare cromatică și de panotare modernă, cu un climat special creat lucrărilor de grafică preponderente. Ele provin din achiziții și din donații. În virtutea bunei și vechii colaborări cu Galeria Națională Ungară din Budapesta, pentru a întregi viziunea asupra creației artistului, sunt expuse câteva reproduceri ale unor lucrări aflate în patrimoniul instituției maghiare – Bethlen Gabor printre savanți.

Artistul Dósa Géza, face parte din rândul artiștilor târgumureșeni stinși din viață timpuriu, cu un destin zbuciumat, dar care în scurta sa existență de doar 25 de ani a reușit să demonstreze o bună parte a adevăratului talent. Mărturie stau studiile, schițele, compozițiile și lucrările sale finite, străduindu-se să fie în consonanță cu contextul artei moderne a timpului.

Lucrările din colecția târgumurșeană oferă spicuiri din creația lui Dósa Géza care creionează direcțiile cercetărilor sale în spațiul artistic. Studiile academice pe corpul uman, nudurile sau capetele de expresie, relevă un excelent desenator cu linie sigură și densă dar și capacitatea unui subtil iscoditor psihologic rezultând o foarte fină și profundă redare a trăirilor interioare ale personajelor și chiar a propriei pers

Concert Rachmaninov din 2010

oane – Studiu anatomic nud, Portret de bărbat, Autoportret, Cap de femeie, etc. Tematica istorică nu este lipsită din demersul său creator. Compoziția de mari dimensiuni Bethlen Gabor printre savanți a cărei reproducere este expusă, dezvăluie un spirit matur, spontaneitate și o mare capacitate de sinteză, evitând orice urmă de teatralitate. A îndrăgit și scenele în care a accentuat intimitatea universului interior, păstrând prospețimea temei, reprezentând de altfel vârful creației sale: Mama cu copiii, Surori – schiță.

Filarmonica de Stat din Târgu Mureș[modificare | modificare sursă]

Filarmonia de Stat din Târgu Mureș înființată în anul 1950 din strădania muzicienilor Géza Kozma și Zeno Vancea a rămas până astăzi una dintre principalele instituții de cultură din oraș.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Un secol de istorie și artă, agerpres.ro, 16 iulie 2014.
  2. ^ Palatul Culturii, capodopera secession-ului transilvan, Zi de Zi, 03.06.2015
  3. ^ Erika, Oniga. A hangversenyterem. A marosvásárhelyi Kultúrpalota 1908-1913. Târgu Mureș, Muzeul Județean Mureș, 2013, p. 61
  4. ^ Erika, Oniga. A kisterem. A marosvásárhelyi Kultúrpalota 1908-1913. Târgu Mureș, Muzeul Județean Mureș, 2013, p. 89
  5. ^ Erika, Oniga. A Tükörterem. A marosvásárhelyi Kultúrpalota 1908-1913. Târgu Mureș, Muzeul Județean Mureș, 2013, p. 73

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Palatul Culturii din Târgu Mureș

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]