Palatul Cantacuzino (București)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la Palatul Cantacuzino din București. Pentru alte clădiri purtând numele de Cantacuzino, vedeți Palatul Cantacuzino.
Palatul Cantacuzino
Casa cu Lei
Palatul Cantacuzino, Calea Victoriei 141.jpg
Poziționare
Coordonate44°26′N 26°05′E / 44.44°N 26.09°E / 44.44; 26.09
LocalitateBucurești
JudețRomânia
Țara România
AdresaCalea Victoriei 141, sector 1
Edificare
ArhitectIon D. Berindey
Data finalizării1902
Clasificare
Cod LMIB-II-m-A-19869

Palatul Cantacuzino este situat pe Calea Victoriei nr. 141, București.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Clădirea în care se află azi Muzeul Național "George Enescu" a fost construită după planurile arhitectului Ion D. Berindey în stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea, pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost președinte al Consiliului de Miniștri, poreclit "Nababul" pentru fabuloasa sa avere. După moartea "Nababului", clădirea a revenit fiului său Mihai care, decedând în 1929, a lăsat-o prin testament soției sale Maruca, recăsătorită în decembrie 1939 cu George Enescu. Edificiul - cunoscut și sub numele de "palatul Cantacuzino" - a găzduit în preajma celui de al doilea război mondial, președinția Consiliului de Miniștri.

În anul 1956, în Palatul Cantacuzino a fost inaugurat Muzeul Memorial "George Enescu" dedicat marelui compozitor român, devenit după 1990 muzeu național.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Edificiul - declarat monument de arhitectură - are patru niveluri: un subsol înalt alcătuind soclul construcției, un parter cu ferestre în arc de cerc și cu balustrade de piatră, un etaj cu ferestre drepte prevăzute cu balconașe din fier forjat și o mansardă cu lucarne bogat ornamentate. Fațada sa are ca element dominant intrarea, ușor decroșată, precedată de trepte ample, din marmură, străjuită de doi lei din piatră și ocrotită de o marchiză în formă de scoică.

Dintre spațiile prevăzute în somptuosul interior al clădirii se remarcă sala centrală de la parter, cu picturi murale de N.Vermont și G.D. Mirea și coloane de marmură roz.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu - București Ghid turistic, Ed. Sport-Turism, București, 1980

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Palatul Cantacuzino (București)