Sari la conținut

Școala Superioară de Comerț din Târgu Mureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Școala Superioară de Comerț din Târgu Mureș
Țară România
Monument istoric
Poziționare
LocalitateTârgu Mureș
Edificare
ArhitectSándor Radó
ProprietarOrașul Liber Regesc Mureș-Oșorhei
Clasificare
LMIMS-II-m-B-15572

Școala Superioară de Comerț „Gróf Széchenyi István” (în maghiară Gróf Széchenyi István Felső Kereskedelmi Iskola) este o clădire construită în stil Secession în municipiul Târgu Mureș, aflându-se pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-B-15572. În prezent găzduiește Facultatea de Inginerie.

Pe locul clădirii se afla o piață spațioasă care se întindea de la Bastionul măcelarilor până la Bastionul dogarilor, o zonă neconstruită, folosită pentru apărarea zidurilor cetății, care treptat și-a pierdut funcția inițială. Astfel, trupa de teatru permanentă din Cluj, fondată în 1792, a jucat în mod regulat între anii 1803 și 1820 pe scena de lemn aflată în această piață.[1] După finalizarea construcției Palatului Apollo în 1822 de către contele Sámuel Teleki, această clădire a devenit locul unde trupele de teatru care vizitau orașul Târgu Mureș își prezentau piesele. [2]

Încă din prima parte a anului 1909 instituția a solicitat sprijin în vederea construirii unui sediu corespunzător, amplasamentul ales fiind cel din dreptul laturii de est a cetății feudale. La 17 decembrie 1908 consiliul orașului liber regesc solicita arhitectului Sándor Baumgarten să întocmească o documentație preliminară a noii școli. În ședința de consiliu a orașului din 17 aprilie 1909, primarul György Bernády a solicitat stabilirea definitivă a amplasamentului noii clădiri, care să cuprindă și un internat pentru cel puțin 50 elevi.[3] Planurile finale și realizarea lor însă se leagă de numele arhitectului șef Sándor Radó. Conform unor surse construcția clădirii Școlii Superioare de Comerț a durat între 1908-1912, iar instituția s-a putut muta acolo în anul 1911.[4] Însă pe lista monumentelor istorice la data finalizării apare 1905.

În paralel cu edificarea clădirii reprezentative a Școlii de Comerț Superior Bulevardul Cetății a căpătat aspectul de astăzi. În 1912, la inițiativa primarului György Bernády, au fost plantați pe ambele părți a străzii arbori de sâmbovină originari din America de Nord. Planurile au fost realizate de arhitectul șef Sándor Radó și arborii au fost cumpărați din Viena.[5]

Limbajul arhitectural folosit în acest caz este secession sever, cu influențe orientale și cu elemente decorative geometrizate. În zona de confluență a celor doua aripi se afla fațada principală, la care este reluată idea nișei intrării susținută de coloane. Deasupra ultimului nivel se înalță masivul fronton, străpuns de cele cinci ferestre de aerisire a spațiului din pod, marcat de forme curbilinii și decorat cu urne.

Fosta Școală Superioară Comercială Széchenyi István se distinge prin holul de intrare acoperit cu plăci ceramice Zsolnay⁠(en)[traduceți], exemplu relevant al utilizării ceramicii ornamentale în arhitectura publică și educațională de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Holul funcționează ca un cadru arhitectural pentru plăcile de marmură incizate, care, spre deosebire de cele de la vechea Primărie din Târgu Mureș, s-au păstrat integral. Compoziția cromatică a holului evidențiază o armonizare deliberată a nuanțelor: plăcile ceramice în tonuri gri-roz și galben pai sunt integrate cu plăci albastru închis, creând efecte de accent și adâncime vizuală. Decorul triadic este întrerupt de inserții cu glazură eozină, care generează ritm și contrast ornamental.[6][7]

În secolul XX, plăcile de marmură au fost supuse unei intervenții restaurative reversibile: inscripțiile cu numele proiectanților și executanților au fost umplute și uniformizate, suprafața a fost nivelată și vopsită, aplicându-se o imitare picturală a marmurei. Procedeul ales permite recuperarea epigrafiei originale prin tehnici de curățare și refacere, fără a compromite substratul ceramic existent.[6][7] În Sala Festivă era montat un vitraliu în stil secession despre contele reformist István Széchenyi care potrivit unor surse a fost distrus în anii 1960.[4]

  1. ^ A marosvásárhelyi vár (Cetatea din Târgu Mureș), dr. Csaba Flórián, Erdélyweb.hu (accesat în 8 mai 2020)
  2. ^ Enciclopedia Virtuală din România: Palatul Apollo din Târgu Mureș Arhivat în , la Wayback Machine., János Orbán, 2012 (accesat în 21.03.2021)
  3. ^ Andrada-Diana Todea. „Școala Superioară de Comerț”. Accesat în . 
  4. ^ a b dr. Csaba Flórián. „Marosvásárhelyi iskolák”. Accesat în . 
  5. ^ Piroska Szer Pálosy. „A Vár sétány ostorfáit kezelték”. Accesat în . 
  6. ^ a b Ildikó Nagy Székely. „A Zsolnay-épületkerámiák nyomában”. Accesat în . 
  7. ^ a b UMFST. „Facultatea de Inginerie, Tur Virtual UMFST”. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]