Cetatea Făgărașului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cetatea Făgărașului
Fagaras IMG 5668.jpg
Poziționare
Coordonate Coordonate: 45°50′43″N 24°58′25″E / 45.84528°N 24.97361°E / 45.84528; 24.9736145°50′43″N 24°58′25″E / 45.84528°N 24.97361°E / 45.84528; 24.97361
Localitate Făgăraș
Țara  România
Adresa Piața Mihai Viteazul nr. 1
Edificare
Data finalizării Secolul al XVII-lea
Proprietar Statul român
Clasificare
Cod LMI BV-II-a-A-11687
Amurg în Cetatea Făgărașului”, peisaj de Valeriu Pantazi

Cetatea Făgărașului este situată în chiar centrul municipiului Făgăraș, în județul Brașov, Transilvania, România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Construcția cetății a început în 1310,[1] pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor.

În 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în grosime pornind din interior. Noi spații au fost amenajate în încăperi și săli boltite. În 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața. Mailat a căzut în cursă și a fost ținut prizonier în închisoarea din Cetatea celor Șapte Turnuri (Edikule), la Constantinopol, unde a murit 10 ani mai târziu.

În 1599, Mihai Viteazul, a ocupat cetatea, a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca, împreună cu domeniul, și, devenind principe al Transilvaniei, și-a adăpostit aici familia și tezaurul domnesc[2], câțiva ani mai târziu.

Cetatea din Făgăraș: Bastionul donjon

În 1617, au fost înălțate ultimele două nivele ale turnului de sud-vest (donjon), cunoscut și sub denumirea de Turnul Roșu, care are cinci nivele.[3][4]

În cursul secolului al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgărașul a fost o adevărată capitală a principatului Transilvania, cetatea devenind reședință a principilor Transilvaniei. Dieta transilvăneană s-a reunit aici în 11 rânduri.[5]

În 1630 șanțul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare. Mai târziu, pivnițele au fost reamenajate în temnițe unde erau închiși șerbii care se revoltau.

După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgărașului a fost preluată de austrieci și a devenit cazarmă, începând din 1699, și închisoare militară.[6][5]

În 1721, Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a castelului. Însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Klein și-a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în 1737.

Nicolae Iorga a vizitat cetatea în anul 1903 și a găsit-o aproape de ruină.[6]

Între 1948 și 1960 cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din închisorile din sistemul Gulagului românesc.[7][8]

În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare.[9]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Turism[modificare | modificare sursă]

În prezent, cetatea adăpostește Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, precum și Biblioteca Municipală.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fagarasonline.ro. „Fagaras Online - Istoria incepe aici. http://www.fagarasonline.ro/articole/cetatea_fagaras.php. Accesat la 10 august 2011. 
  2. ^ Gheorghe Dragotă, Cetatea Făgărașului, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de Ani de Istorie a Făgărașului, p.15.
  3. ^ Ioan Ciupea, Făgăraș, p.76.
  4. ^ Gheorghe Dragotă, Cetatea Făgărașului, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de Ani de Istorie a Făgărașului, p.10
  5. ^ a b Gheorghe Dragotă, Cetatea Făgărașului, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de Ani de Istorie a Făgărașului, p. 14.
  6. ^ a b Ioan Ciupea, Făgăraș, p.83. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "fagar" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  7. ^ Al. Marin, Cetatea Făgărașului, In „Făgăraș. 700 de ani 1291-1991”, p.47.
  8. ^ Vezi amănute și surse pe Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
  9. ^ Gheorghe Dragotă, Cetatea Făgărașului, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de Ani de Istorie a Făgărașului, p. 17.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și pînă azi, Editura Albatros, București, 1971.
  • Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 1992.
  • Ioan Ciupea, Făgăraș, Mic Îndreptar Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1983
  • Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de Ani de Istorie a Făgărașului, Editor Iulian Marius Șchiopu, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2011 ISBN 978-973-117-337-5
  • Al. Marin, Cetatea Făgărașului, In „Făgăraș. 700 de ani 1291-1991 Pagini de Istorie”, Editura Arta Grafică, 1991, p.47.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele și cetăți din Transilvania: județul Brașov. București. ISBN 978-973-0-11186-6 
  • Ciprian Skowronski, Cetatea Făgărașului, cetatea care nu a fost cucerită niciodată!, Documentar DVD Video, Partener: Muzeul Țării Făgărașului, „Valer Literat”; audio: stereo, limba română; subtitrare: engleză; durată: 60 de minute; Făgăraș 2015.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Sebestyén, Cetatea Făgărașului, Editura Tehnică, 1992

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cetatea Făgărașului

Vezi și[modificare | modificare sursă]