Mobutu Sese Seko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mobutu Sese Seko
Mobutu.jpg
Date personale
Nume la naștere Joseph-Désiré Mobutu Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Lisala, Republica Democrată Congo Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
Rabat, Maroc Modificați la Wikidata
Înmormântat Rabat Modificați la Wikidata
Copii Nzanga Mobutu[*]
Kongulu Mobutu[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Democrată Congo Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
jurnalist
militar[*] Modificați la Wikidata
Președinte al Organizației Unității Africane Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Haile Selassie I al Etiopiei
Succedat de Houari Boumediene[*]
Președinte al Republicii Democrate Congo Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Joseph Kasa-Vubu[*]
Succedat de Laurent-Désiré Kabila

Premii Ordinul Isabelei Catolica[*]
commander of the Legion of Merit[*]
legionar al Legiunii de Merit[*]
Partid politic Popular Movement of the Revolution[*]

Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga (nume original: Joseph-Désiré Mobutu, n. 14 octombrie 1930 - d. 7 septembrie 1997) a fost dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo sau Congo Kinshasa, pe scurt) din 1965 până în 1997.

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Joseph-Désiré Mobutu s-a născut în Lisala, în Congoul Belgian (azi Congo Kinshasa) în 1930.[1] El a intrat în Force Publique (armata congoleză belgiană) în 1949, fiind treptat promovat până la postul de sergent-major. În 1956 a plecat din armată și a lucrat la ziarul L'Avenir ("Viitorul"), unde l-a întâlnit pe Patrice Lumumba, alăturându-se Mișcării Naționale Congoleze (MNC).

Criza congoleză[modificare | modificare sursă]

După independența pe 30 iunie 1960, Mobutu s-a alăturat guvernului de coaliție ca secretar al apărării. În curând, președintele, Joseph Kasavubu și prim-ministrul, Patrice Lumumba, au început să se lupte pentru putere. Între timp, forțele publice din capitala Kinshasa s-au revoltat împotriva șefilor lor belgieni, iar provincia Katanga și-a proclamat independența. Pe 14 septembrie 1960 o lovitură de stat l-a răsturnat pe Lumumba în favoarea lui Kasavubu.

Ascensiunea la putere[modificare | modificare sursă]

În 1965, încă o luptă pentru putere a avut loc, între Kasavubu și prim-ministrul Moise Tshombe⁠(en). Mobutu a preluat puterea și s-a autoproclamat președinte. Foarte repede el a centralizat puterea, a reprimat o lovitură de stat în 1967 dată de foștii mercenari ai lui Tshombe și a fost ales președinte în 1970.

Președinție[modificare | modificare sursă]

În scurt timp Mobutu a început o campanie pentru africanizarea numelor din regiune și pentru eliminarea influențelor europene. Țara a fost redenumită Zair. Orașele Léopoldville, Stanleyville, Élisabethville, Jadotville și Albertville au fost redenumite Kinshasa, Kisangani, Lumumbashi, Likasi și Kalemie. Francul a fost înlocuit de o nouă monedă, zaïrul (subdiviziune 100 makuta). Provincia Katanga a fost denumită Shaba (ceea ce înseamnă cupru în Swahili) și așa mai departe. În 1972 și-a schimbat numele în Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga ("Atotputernicul luptător care, datorită rezistenței și a inflexibilei dorințe de a câștiga, va merge din cucerire în cucerire, lăsând foc în urma sa"), sau Mobutu Sese Seko, pe scurt.

La început Mobutu a naționalizat firmele străine și i-a alungat pe investitori. Aceasta a cauzat o depresiune atât de severă încât a trebuit să încerce să-i aducă înapoi pe investitori prin 1977. Revitalizarea agriculturii a încetinit, deci nevoia pentru importuri de mâncare a crescut.

În 1977 fragilitatea puterii lui Mobutu a fost demonstrată când rebelii katanghezi din Angola au instigat două invazii în Haut-Katanga. De data aceasta, ajutorul militar străin (în special de la Franța și Maroc, deși ceruse și de la Belgia) a salvat situația.

De-a lungul anilor, Mobutu s-a dovedit eficace pentru menținerea regimului său în fața amenințărilor externe și interne, dar regimul său nu reușise să stabilească condiții pentru creștere economică.

Răsturnare și moarte[modificare | modificare sursă]

Odată cu terminarea Războiului Rece în anii 1990, Mobutu a pierdut mult din creditul străin primit în schimbul intervenției în problemele interne ale vecinilor țării. Mobutu a devenit marginalizat de sistemul pluripartid, amenințat de mișcarea rebelă în estul Zairului și bolnav de cancer de prostata, în final a predat puterea rebelilor lui Laurent-Désiré Kabila pe 16 mai 1997 și a fugit în Rabat, Maroc, unde a murit de cancer.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Shirley Akrasih (28 februarie 2012). „AFRICA AND DEMOCRACY Joseph Mobutu, Dictator of the DRC, and His Life-Saving Support from the US”. Davidson College. http://sites.davidson.edu/cis485/?p=3164. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]