Dictator

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Statuia lui Fabius Maximus „Cunctator“,din Viena

Dictator (lat.dictator = cel ce poruncește) este un termen ce provine de la funcție politică din timpul Republicii Romane. Această funcție apărea printr-o hotărâre a senatului, în situații deosebite, când din rândul consulilor se alegea pe timp de 6 luni un „dictator” care avea puteri depline (summum imperium) și măsurile sale nu mai necesitau o aprobare a senatului, la expirarea mandatului nefiind judecat ulterior pentru măsurile sale.

Dictatorului îi erau subordonați magistrații; după alegerea sa trebuia să aleagă comandantul cavaleriei „magister equitum”.

Dictatorii romani mai cunoscuți au fost: Cincinnatus, Fabius Maximus, Sulla și Cezar (care, contrar legislației romane, a rămas dictator pe viață).

Dictatorii care au abuzat de această funcție sunt numiți de istorici „tirani[necesită citare] [1], acesta fiind un termen cu trăsături negative.

Dictatori[modificare | modificare sursă]

Ulterior termenul va defini monarhi sau șefi de stat cu puteri nelimitate care au un regim de dictatură, fără recunoașterea altor partide politice din opoziție.

O caracteristică a dictaturii este lipsa alegerilor democratice, nerespectarea drepturilor omului, suprimarea brutală a mișcărilor progresiste democratice.

Dictatori din perioada nouă pot fi amintiți : Hitler, Mussolini și Franco ca reprezentanți ai nazismului și fascismului în Europa, iar ca dictatori comuniști: Stalin , Mao și Ceausescu.

Exemple de dictatori[modificare | modificare sursă]

Exemple istorice
Exemple actuale

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ exemplu de tirani:„ Gaius Julius Caesar” sau „Tiranii din Atena”

Legături externe[modificare | modificare sursă]