Sari la conținut

Cratimă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți - (dezambiguizare).
-
Cratimă
Punctuație
apostrof   '
paranteze [ ]  ( )  { }  ⟨ ⟩
două puncte :
virgulă ,  ،  
linie de pauză   – 
linie de dialog —  ―
puncte de suspensie   ...  . . .
semnul exclamării  !
semnul întrebării  ?
punct .
cratimă
hyphen-minus -
ghilimele ‘ ’  “ ”  ' '  " "
punct și virgulă ;
bară oblică (slash) /  
Separatori de cuvinte
interpunct ·
blanc (spațiu)     
Tipografie generală
ampersand &
asterisc *
a rond @
bară oblică inversă \
bullet / punct de listă
caret ^
dagger † ‡
grad °
semnul idem
semnul exclamării inversat ¡
semnul întrebării inversat ¿
semnul număr, diez, hash #
semnul numero
obelus ÷
indicator de ordinal º ª
procent și promilă  % ‰
plus și minus + −
punct de bază
semnul paragraf
prim     
semnul secțiune §
tildă ~
linie Jos (underscore) _
bară verticală |    ¦
Proprietate intelectuală
copyright ©
copyright fonografic
registered trademark / marcă înregistrată ®
service mark
trademark
Monedă
simbolul generic de monedă ¤

฿¢$ƒ£ ¥

Tipografie necomună
asterism
hedera
index, fist
interrobang
lozenge
reference mark
tie
Conexe
  • Alte stiluri de citare (« »  „ ”)
  • Caractere de spațiere

Cratima („‑”) (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic utilizat pentru:

  • a rosti două părți de vorbire diferite într-o singură silabă
  • evitarea hiatului
  • marcarea absenței vocalei inițiale/finale
  • la nivel prozodic, conservă ritmul și măsura versurilor

Cratima nu este „liniuța de despărțire“, ca de exemplu în administrativ-teritorială, ci doar „liniuța de unire“, ca în “într‑o zi“, „s‑a dus“, „m‑am urcat“, etc. Pentru ca aceste cuvinte ca și în cazul cuvintelor compuse (Saint-Saëns, Catedrala Notre-Dame) care trebuie să rămână într-un singur bloc la capăt de rând și al doilea cuvânt să nu treacă în rândul următor, în documentele Word se tastează apăsând simultan tastele Ctrl/Strg + Shift apoi tasta „-” din blocul de litere al tastaturii (nu „minus” din blocul de cifre).

Unicode a rezervat U+2011 pentru cratimă. Pe când liniuța de despărțire este U+2010.

Istoricul cratimei și apostrofului în ortografia română

[modificare | modificare sursă]

Istoric, o parte din rolul jucat azi de cratimă îl avea apostroful, în special pentru eliziuni (dar nu numai). De exemplu „s-ar” fiind scris „s’ar” – pentru a marca elidarea vocalei „e” din pronumele reflexiv „se” (s’ar/s-ar = se ar)[1]. Această tradiție de scriere apare ca rezultat al lucrării Școlii Ardelene, și este practicat în Regatul României, până-n perioada interbelică și după război, fiind schimbată de regimul comunist prin reforma ortografică din 1953.

Deși reforma căuta simplificarea scrierii, anumite aspecte redate de apostrof au fost diminuate (sau chiar pierdute); lucru ce se reflectă în pronunția eminesciană – de exemplu în „Călin Nebunul”: „Pe păreți icoane mândre zugrăvite n’umbră par”. Text redactat după normele actuale „Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră”, unde ortografia originală („n’umbră”, [pronunțat /numbră/]) reflectă icoanele ca fiind făcute din umbră (ca materie), iar cea actuală se confundă pronunția[2].

  • Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Pușcariu, Naum, Sextil, Teodor (). Indreptar si vocabular ortografic (PDF). 
  2. ^ Nicoale Georgescu. „Eminescu și virgula” (PDF).