Gheorghe Hagi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Hagi
Gheorghe Hagi3 cropped.jpg
Informații generale
Nume complet Gheorghe Hagi
Data nașterii 5 februarie 1965 (51 de ani)
Locul nașterii Flag of Romania.svg Săcele, Constanța, România
Înălțime 1,74 m
Post Mijlocaș stânga / Mijlocaș ofensiv
Cluburi de juniori
Ani Club
1978–1980 Blu e Azzurro (Strisce).png Farul Constanța
1980–1981 Giallo e Blu4.png Luceafărul București
1981–1982 Blu e Azzurro (Strisce).png Farul Constanța
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1982-1983 Blu e Azzurro (Strisce).png Farul Constanța 20 (10)
1983-1986 Culori Sportul LAN.svg Sportul Studențesc 107 (65)
1987-1990 600px Strisce rosso blu con stella gialla.png Steaua București 97 (80)
1990-1992 600px Bianco viola reale.png Real Madrid 63 (20)
1992-1994 Blu e Bianco (V sul petto).png Brescia 61 (28)
1994-1996 600px Catalano azulgrana.png Barcelona 35 (21)
1996-2001 Rosso Giallo diagonale.png Galatasaray 132 (59)
Echipa națională
1983-2000 Flag of Romania.svg România 125 (35)
Echipe antrenate
2001 Flag of Romania.svg România
2003 Verde e Bianco (Strisce)2.png Bursaspor
2004-2005 Rosso Giallo diagonale.png Galatasaray
2006 Culori Timisoara LAN.png FC Timișoara
2007 600px Strisce rosso blu con stella gialla.png Steaua București
2010-2011 Rosso Giallo diagonale.png Galatasaray
2013- 600px Blu e Nero2.PNG Viitorul
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).

Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța) este un om de afaceri, antrenor și fost fotbalist român, supranumit regele fotbalului românesc. Este cel mai bun marcator din istoria echipei naționale de fotbal a României, pentru care a înscris 35 de goluri, record pe care îl împarte cu Adrian Mutu. Gheorghe Hagi a marcat în total 318 goluri.

Munca[modificare | modificare sursă]

Jucător începător[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani[1]. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei)[1]. La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate[1].

Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi reușea să depășească ușor mulți adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur mijloace de câștigare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.

Hagi a fost și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.

Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist - în timpul regimului socialist) poate fi împărțită în mai multe perioade:

  1. 1982-2014: debutul: Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa națională.1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).
  2. 1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă (la Steaua București) o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.
  3. 1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.
  4. 1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită sensibilitate psihică, rezultată probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti[necesită citare] prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.

În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuși un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.

La Națională[modificare | modificare sursă]

Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia - România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).

În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Hagi avea doar 20 de ani și meciul, disputat pe stadionul 23 august împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic - 1986. Evoluția lui Hagi a fost foarte ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câțiva ani căpitanul "de drept" al echipei naționale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi. Totuși, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al naționalei. A fost de 65 de ori căpitanul echipei naționale, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale (1994 - USA și 1998 - Franța) și la 2 Campionate Europene (1996 - Anglia și 2000 - Belgia și Olanda).

De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 - Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 - Italia (ca titular). Pe 24 aprilie 2001 Gheorghe Hagi se retrage din echipa națională de fotbal a României. La ultimul meci al lui Hagi pentru România au participat 80.000 de fani din toată țara.

Ienei, Iordanescu, Hagi, Popescu

Antrenor[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Hagi la un meci demonstrativ

Prima tentativă ca antrenor a lui Hagi a fost la echipa națională în 2001, unde a deținut postul timp de cinci luni. În toamna lui 2003 a fost antrenor pentru scurt timp la Bursaspor, iar din martie 2004 a fost antrenor la Galatasaray timp de un an după care și-a dat demisia. La gruparea din Istanbul a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei. A fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara în returul campionatului diviziei A 2005-2006 dându-și din nou demisia. După retragerea din cariera de fotbalist, principalul stadion din Constanța a preluat numele lui Hagi, dar după ce acesta a decis să preia pe Poli, numele arenei a redevenit Farul.[2]

În perioada iunie - 20 septembrie 2007, Hagi a fost antrenor principal la FC Steaua București. În scurtul mandat, a reușit să califice echipa în grupele Ligii Campionilor prin depășirea a două tururi preliminare, dar în campionat rezultatele au întârziat să apară. După un meci pierdut cu Sparta Praga în Liga Campionilor, Hagi a demisionat de la Steaua.

În octombrie 2010, Hagi a revenit la conducerea echipei turce Galatasaray, cu care a semnat un contract pentru un sezon și jumătate.În prezent el este antrenorul echipei Viitorul Constanța echipa pe care o și patronează.El își dorește să mai antreneze și echipa Steaua București dar și echipa Galatasaray Istanbul măcar o dată.[3]

În 2013, după o serie de rezultate dezamăgitoare ale echipei patronate de el la începutul campionatului în sezonul 2013-2014, cu doar două puncte acumulate în 6 etape ale Ligii I, Hagi s-a hotărât să conducă antrenamentele Viitorului Constanța.[4][5]

Palmares[modificare | modificare sursă]

Hagi si Luis Figo
Hagi si Nadia
Gheorge Hagi cu Adrian Paunescu

Ca jucător[modificare | modificare sursă]

Sportul Studențesc
  • Liga I: vicecampion al României în 1985–86
Steaua București
Real Madrid
Brescia
FC Barcelona
Galatasaray
Individual

Ca antrenor[modificare | modificare sursă]

Galatasaray

Goluri și meciuri celebre[modificare | modificare sursă]

  • 31 mai 1985: Dinamo - Sportul Studențesc 0-5 (campionat). Hagi a înscris 4 goluri. Meciul a tranșat disputa pentru locul 2 dintre cele 2 echipe.
  • 3 oct. 1985: Sportul Studențesc - Neuchatel Xamax 4-4 (Cupa UEFA). Hagi a înscris 2 goluri deși adversarul său direct s-a numit Uli Stielike
  • 11 oct. 1985: Anglia - România 1-1 (preliminarii CM 1986). Hagi nu înscrie, dar prin prestația senzațională (2 bare) contribuie din plin la obținerea unui punct.
  • 24 februarie 1987: Steaua București - Dinamo Kiev 1-0 (Supercupa Europei). Hagi înscrie golul victoriei, la debutul său pentru Steaua.
  • 7 septembrie 1988: Sparta Praga - Steaua 1-5 (Cupa Campionilor). Hagi înscrie 2 goluri.
  • 18 iunie 1990: România - Argentina 1-1 (Campionatul Mondial). „Maradona din Carpați”, față în față cu... Maradona cel adevărat!
  • 20 mai 1992: România - Țara Galilor 5-1. Hagi înscrie 2 goluri și dă 2 pase de gol. Meciul a însemnat începutul unui lung șir de performanțe pentru națională.
  • 18 iunie 1994: România - Columbia 3-1 (Campionatul Mondial). Hagi înscrie pentru 2-0 printr-un gol considerat drept "golul tuturor timpurilor" în fotbalul românesc. Într-o fază care nu anunța nimic, Dorinel Munteanu îi pasează pe partea stângă lui Hagi. Acesta înaintează câțiva pași pe partea stângă (o poziție favorabilă mai degrabă unei centrări), observă că portarul columbian este ieșit din poartă și trimite din unghi, de la aproximativ 67 de metri, un lob perfect care intră chiar în vinclul din stânga al porții adverse. A fost declarat golul Campionatului Mondial 1994 din Statele Unite.
  • 3 iulie 1994: Argentina-România 2-3 (Campionatul Mondial). Hagi dă o pasă de gol și golul victoriei.

Om de afaceri[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Hagi deține hotelul de patru stele Iaki din Mamaia, cu 122 de camere și cu afaceri de 3 milioane euro în 2008.[7][8] De asemenea, este fondatorul Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi și al clubului Viitorul Constanța.

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Hagi, Grigore Cartianu, Editura Fundației Pro, 2000 - recenzie
  • Hagi, unic intr-un secol, Gheorghe Nicolaescu, Editura Economica, Colectia „Divertis“, Bucuresti, 2000, 288 p.
  • Samba lui Romario și perinița lui Hagi – George Mihalache (1994)
  • Cu Hagi&Co de la Roma la New York (via Cardiff) – Gheorghe Nicolaescu (1994)
  • Hagi, magicianul – George Șeitan (1995)
  • Hagi, stăpânul miracolelor – Gheorghe Nicolaescu (1998)
  • Cei doi Hagi – Adrian Rachieru (2007)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Hagi

Interviuri