Sari la conținut

Emeric Jenei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emeric Jenei
Emeric Jenei ()
Informații generale
Data nașterii [1]
Locul nașterii Agrișu Mic, România
Data decesului (88 de ani)[2]
Locul decesului Oradea, România
Naționalitate  România
 Ungaria
Înălțime 176 cm
Greutate 67 kg[3]
Post mijlocaș defensiv
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1954-1955 Flamura Roșie Arad 10 (1)
1955-1956 Progresul București
1956-1957 Flamura Roșie Arad 11 (1)
1957-1969 CSA Steaua București 259 (7)
1969-1972 Kayserispor 29 (4)
Echipa națională Modificați la Wikidata
Ani Țară Ap (G)
1959-1963  România 6 (0)
1959-1964  România Sub-23 3 (0)
Echipe antrenate Modificați la Wikidata
1972-1973 CSA Steaua București (secund)
1975-1978 CSA Steaua București
1978-1979 Bihor Oradea
1981-1982 CS Târgoviște
1983-1984 CSA Steaua București
1984-1986 CSA Steaua București
1986-1990  România
1991 CSA Steaua București
1992-1993  Ungaria
1993-1994 CSA Steaua București
1994 MOL Fehérvár
1995 Panionios
1996 FC Universitatea Craiova
1998-2000 CSA Steaua București
2000  România
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Emeric (Emerich)[4] Alexandru Jenei (în maghiară Jenei Imre; n. , Agrișu Mic, România – d. , Oradea, România) a fost un antrenor și jucător de fotbal român. În cariera de antrenor, a antrenat CSA Steaua București, Echipa națională de fotbal a României și Echipa națională de fotbal a Ungariei, printre altele. Ca jucător a evoluat pe post de mijlocaș defensiv la echipe ca CSA Steaua București, Kayserispor și Flamura Roșie Arad. Pe plan internațional, a avut 6 prezențe la națională pentru România.

Între 1957-1969 a jucat la Steaua Bucuresti, echipă pentru care a marcat 7 goluri.

În anul 1986 a câștigat Cupa Campionilor Europeni ca antrenor al echipei Steaua Bucuresti al cărui lot era format la acea vreme din Helmut Duckadam, Ștefan Iovan, Miodrag Belodedici, Anton Weissenbacher, Dumitru Stângaciu, Ilie Bărbulescu, Adrian Bumbescu, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu, Marius Lăcătuș, Constantin Pistol, Gavrilă Balint, Victor Pițurcă, Marin Radu II și Lucian Bălan. Pentru această performanță a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă.[5][6]

Între 1986-1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României.

La data de 8 mai 1998 colonelul în retragere Emeric Jenei din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).[7]

Emeric Jenei a trăit la Oradea, alături de soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă (1946 - 2021), scrimeră medaliată.[8]

Steaua Bucuresti
România U19
Echipa olimpică a României
Steaua Bucuresti
România
  1. „Emerich Ienei” (în mai multe limbi). Transfermarkt. Wikidata Q2449070. Accesat în .
  2. „Emeric Ienei a murit la vârsta de 88 de ani”. . Wikidata Q130572282. Accesat în .
  3. „Emeric Jenei” (în engleză). Olympedia[*]. . Wikidata Q95606922.
  4. „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 4. Accesat în .
  6. „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în .
  7. Decretul nr. 152 din 8 mai 1998 privind acordarea gradului de general de brigadă unor colonei în retragere din Ministerul Apărării Naționale
  8. Ienei, lordul din iarbă, Adevărul, 21 august 2011

Legături externe

[modificare | modificare sursă]