Nicolae Dobrin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Dobrin
Informații generale
Nume complet Nicolae Dobrin
Data nașterii 26 august 1947
Locul nașterii Pitești, România
Data decesului (60 de ani)
Locul decesului Pitești, România
Înălțime 1,8 m
Greutate 77 kg
Poreclă Gâscanul, Prințul din Trivale
Post Mijlocaș ofensiv
Informații despre echipă
Echipa actuală retras din activitate
Număr 10
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1959-1981  FC Argeș 390 (106)
1981-1982  CS Târgoviște 13 (5)
1982-1983  FC Argeș 5 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1966-1980 România 48 (6)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 1 octombrie 2006
# Selecții și goluri la națională până la data de 8 septembrie 2006
Nicolae Dobrin (stânga) cu Ilie Balaci.

Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947, Pitești – d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, a fost un fotbalist român. Istoria fotbalului românesc îl reține ca fiind cel mai mare și cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere.[1] A fost ales de trei ori cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971. Și-a petrecut majoritatea carierei la echipa care în prezent poartă numele de Argeș Pitești .

Date biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe data de 26 august 1947 la Pitești.

A murit pe 26 octombrie 2007, la spitalul județean Pitești, după o lungă luptă, suferind de cancer la plămâni.

Cariera de fotbalist[modificare | modificare sursă]

A debutat în prima divizie la vârsta de 14 ani și 10 luni, într-un meci Știința Cluj - Dinamo Pitești, dând dovadă de calități tehnico-tactice deosebite. A evoluat aproape întreaga sa carieră pentru echipa FC Argeș Pitești, cu care a câștigat două titluri de campion național, în 1972 și 1979. Dobrin a contribuit decisiv la câștigarea titlului din 1979, înscriind în prelungiri golul victoriei argeșene în fața contracandidaților de la Dinamo București. Într-un singur an, 1981 - 1982 a evoluat la altă echipă, CS Târgoviște, deși a avut oferte de la granzii Universitatea Craiova și Dinamo București. A participat la 409 meciuri în prima divizie națională, înscriind 111 goluri. Ultimul meci în prima ligă a fost FC Argeș - FC Bihor 2-0, pe 14 iunie 1983. În sezonul '85-'86, el a fost antrenor-jucător la CS Botoșani, la clubul moldav realizându-și cu adevărat retragerea din cariera de fotbalist.

Pentru echipa națională a debutat la vârsta de 19 ani, la 1 iunie 1966, cu ocazia meciului de fotbal RFG - România, terminat cu scorul de 1-0. A îmbrăcat tricoul naționalei României de 48 de ori, marcând pentru aceasta de șase ori. Ultimul meci pentru echipa națională a fost cu ocazia meciului România - RDG, desfășurat în 2 aprilie 1980. S-a calificat, împreună cu echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, unde nu a jucat nici un minut, datorită unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu.

Nicolae Dobrin este cunoscut și pentru ratarea unui transfer la Real Madrid. După ce a jucat împotriva spaniolilor în Liga Campionilor, înscriind un gol, Santiago Bernabéu, faimosul președinte al madrilenilor, a fost atât de impresionat de calitățile lui Dobrin, încât ar fi fost dispus să ofere 2 milioane de dolari pentru a-l transfera, o sumă enormă pentru acele vremuri. Datorită regimului din România, Bernabeu a trebuit să poarte discuții chiar cu Nicolae Ceaușescu, dar nu a reușit să-l convingă, deoarece conform propagandei oficiale, Dobrin era „bun național” și nu putea fi „înstrăinat”. S-a spus că a fost cel mai mare regret din viața lui Dobrin, deși a participat la meciul de retragere al lui Francisco Gento, în faimosul tricou „blanco” al celor de la Real Madrid, ocazie cu care Santiago Bernabeu a făcut o ultimă încercare nereușită de a-l păstra pe jucătorul român la Madrid.

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Corpul neînsuflețit al marelui argeșean a fost depus în dimineața înmormântării, în incinta tribunei oficiale a stadionului din Pitești, care din 2003 poartă numele „Nicolae Dobrin”. La înmormântarea sa, pe 29 octombrie 2007, au participat peste 5.000 de persoane.

Componenții echipei FC Argeș, formație la care Dobrin a făcut istorie, au purtat în aceeași zi, la Alba Iulia, pe sub echipamentul de joc, tricouri cu chipul fostului fotbalist, iar pe braț au purtat eșarfe alb-violete, cu negru pe margine.

Primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, a solicitat Guvernului României, și președintelui de atunci, Traian Băsescu, să declare data la care a fost înmormântat fostul mare fotbalist „Zi de doliu național”.

A fost decorat, post mortem, cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, pentru întreaga sa carieră de fotbalist.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Enciclopedia sportivă, p. 432
  2. ^ Basescu l-a decorat pe Dobrin, 26 octombrie 2007, Evenimentul zilei, accesat la 10 iulie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Dobrin, la clipa amintirilor, Ilie Dobre, Editura Divertis, 1992
  • "Prințul" din Trivale, la ultimul "dribling", Ilie Dobre, Editura Paralela 45, 2008 - 4 ediții

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Video