Vasile Iordache

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vasile Iordache
Informații generale
Data nașterii 9 octombrie 1950 (66 de ani)
Locul nașterii Iași, România
Post Portar
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1969–1971 600px Azzurro e Bianco (Strisce).png Politehnica Iași 28 (0)
1971–1984 600px background HEX-0E3193 HEX-FF0000 star HEX-FFFF00.svg Steaua București 231 (0)
1984–1986 Colori di Brasov.svg FC Brașov 12 (0)
Echipa națională
1976–1984 Flag of Romania.svg România 25 (0)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).

Vasile Iordache (n. 9 octombrie 1950, Iași) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. Este în prezent antrenor cu portarii la Steaua, club la care și-a petrecut mare parte a carierei. A fost supranumit Eroul de pe Wembley[1] datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentati portari de fotbal din România din toate timpurile.[necesită citare]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Echipe de club[modificare | modificare sursă]

A început fotbalul la Iași în cadrul echipei FC Politehnica Iași în anul 1966, fiind remarcat repede de antrenorul Mișu Bârsan. La Iași s-a remarcat prin talent și seriozitate jucând în Liga I în perioada 1968 - 1971.

În perioada 1972 - 1984 a jucat la clubul Steaua București, echipă cu care a atins consacrarea, remarcându-se prin precizia blocajelor și spectaculozitatea plonjoanelor.[2] Cu echipa Steaua București a câștigat 3 campionate naționale, și 3 Cupe ale României. Datorită devotamentului său față de Clubul Steaua a fost numit de către suporteri Ministrul Apărării cumulat cu faptul că Vasile Iordache a practicat fotbalul ca pe o disciplină militară considerând că terenul este câmpul lui de luptă.[necesită citare] La Steaua a fost antrenat de către fostul portar și antrenor al C. C. A.-ului Ion Voinescu, care a remarcat la acesta talentul deosebit și seriozitate sa afirmând că Vasile Iordache este unul dintre cei mai mari portari de fotbal pe care i-a avut România.[necesită citare] A mai jucat la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985 unde și-a încheiat cariera de fotbalist. A jucat peste 259 de meciuri în prima ligă română. A jucat pentru echipa Steaua 12 ani acumulând peste 231 de jocuri numărându-se printre jucătorii cu cele mai multe meciuri în tricoul echipei.

Naționala[modificare | modificare sursă]

A debutat în echipa națională a României în meciul Bulgaria - România (1-0) din data de 12 mai 1976,[2] de atunci adunând 25 de selecții. A făcut parte din lotul echipei naționale a României care a participat la Campionatul European de Fotbal din Franța, din anul 1984. În anul 1980 a câștigat Cupa Balcanică după o finală România-Iugoslavia (scor 4-1).

România - Anglia 1980[modificare | modificare sursă]

Totul a început în 1980 când în ultimul meci al echipei naționale a României din acel an, este titular în memorabila victorie a României în fața Angliei, la București (scor 2-1).

Anglia - România 1981[modificare | modificare sursă]

Pe 29 aprilie 1981, pe Stadionul Wembley, în fața a 70.000 de spectatori, echipa națională a României întâlnea Anglia. Aflat la a șaisprezecea selecție în echipa națională, Vasile Iordache a făcut meciul vieții, reușind câteva parade de excepție, evoluția sa extraordinară fiind păstrată în supranumele primit de Iordache după meci, Eroul de pe Wembley.[necesită citare]

Antrenor[modificare | modificare sursă]

În cariera de antrenor a urmărit ca elevii lui să învețe de la el ce știa el să facă mai bine - să închidă poartă și să ascundă cheile. În 1984 a început cariera de antrenor la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985, apoi s-a reîntors la Steaua București în 1986, perioadă în care a fost antrenorul lui Helmuth Duckadam, contribuind la performanța acestuia din finala de Cupa Campionilor câștigată de Steaua în 1986. După patru ani a fost numit antrenor principal la „U” Cluj, dar după un an se întoarce ca antrenor secund la Steaua.

În 1994 a părăsit România, și timp de opt ani a antrenat 3 echipe din Emiratele Arabe Unite: Al Shabab Al Arabi Club din Dubai, Al-Ahli Dubai și Al Ain Club. S-a întors la Steaua în 2002, intrând în stafful tehnic al echipei sub-21. După 2003 a făcut parte din stafful tehnic al lui Cosmin Olăroiu, antrenând la FC Național București, FCU Politehnica Timișoara și din nou Steaua București. În sezonul 2007-2008 a fost antrenor secund în Divizia B la Concordia Chiajna. În iunie 2008 este numit pentru o perioadă scurtă de timp antrenor secund al echipei Unirea Slobozia, urmând ca în perioada iunie -noiembrie 2008 să antreneze portarii echipei divizionare B F.C. Prefabicate Modelul Călărași. Din data de 25 noiembrie 2008 este antrenorul portarilor eschipei Sportul Studențesc. A făcut parte din stafful lui Cosmin Olăroiu, antrenor al echipei de fotbal Al Sadd Club Quatar.

Palmares ca antrenor[modificare | modificare sursă]

  • 1986 finalist cu Steaua la Cupa Intercontinentală Toyota Cup[3]
  • 1987 câștigă cu Steaua Supercupa Europei[3]
  • 1994-1995 Campion Național al U A E Dubai cu Al Shabab
  • 1995-1996 Câștigător al Cupei Emiratelor cu Al Shabab Club Dubai
  • 1998-1999 Campion Național de Tineret cu Al Ahli Dubai
  • 2000-2001 Campion Național al U A E cu Al Ain Club Dubai
  • 2000-2001 Câștigă Cupa Președintelui
  • 2006-2007 Campion Național al României cu Steaua

Palmares ca jucător[modificare | modificare sursă]

  • 3 Titluri de Campion al României cu Steaua (1975-1976), (1977-1978), (1979-1980)â
  • 3 Cupe ale Romăniei cu Steaua (1975-1976), (1978-1979), (1981-1982)
  • Cupa Balcanică cu echipa Națională a României (1980)

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Maestru Sportului
  • Meritul Sportiv Clasa a II-a 2006 (Distincție acordată la Palatul Cotoceni de presedintele României Traian Băsescu)[4]
  • Meritul Sportiv Clasa a III-a 2008 (pentru merite deosebite în fotbal, distincție acordată la Palatul Cotroceni de Traian Băsescu)[5][6]

Citate de Vasile Iordache (interviuri)[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Iordache: Portarii sunt cei mai importanți dar și cei mai singuri. Luptă impotriva a 20 de jucători După cinci comoții, hepatită, gâtul fracturat și toate degetele rupte nu regret nimic. Eu m-am născut să fiu portar. De o mie de ori tot asta aș alege. Aveam reacție curaj. Am suferit mult dar sunt mândru. (Interviu Gazeta Sporturilor 2007)[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Fotbal de la A la Z de Mihai Ionescu, Radu Tudoran, Editura Sport-Turism 1984
  • Anuarul Fotbalului Românesc (1973-1974; 1974-1975; 1979-1980), Editura Sport-Turism
  • Romanian - Player of the year Award
  • Revista Suporter Steaua (revista oficială a clubului Steaua)
  • Federația Română de Fotbal

Legături externe[modificare | modificare sursă]