Ștefan Dobay

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan Dobay
Informații generale
Nume complet Ștefan Dobay
Data nașterii 26 septembrie 1909
Locul nașterii Dumbrăvița, Timiș, Austro-Ungaria
Data decesului 7 aprilie 1994 (84 de ani)
Locul decesului Târgu Mureș, România
Poreclă Calul
Post Atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1925–1926 Banatul Timișoara
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1926–1928 Banatul Timișoara
1928–1940 600px Giallo e Rosso (Strisce)2.png Ripensia Timișoara 180 (158)
1940–1941 600px Rosso e Nero con banda Bianca.png Ferar Cluj 7 (3)
1941–1942 Flag of None.svg Törekvés SE
1945–1948 Nero e Bianco (Strisce).png Gaz Metan Mediaș
Echipa națională
1930–1939 Flag of Romania.svg România 41 (19)
Echipe antrenate
1947–1948 Nero e Bianco (Strisce).png Gaz Metan Mediaș
1950–1953 Flag of None.svg CS Târgu Mureș
1954 Flag of None.svg Unirea Tricolor București
1955 Flag of None.svg CS Târgu Mureș
1956 600px Strisce rosso blu con stella gialla.png Steaua București
1958 600px Rosso con striscia verticale spessa Bianca.png UTA Arad
1958–1959 600px Culori CFR.svg CFR Cluj
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).

Ștefan Dobay (n. 26 septembrie 1909, Dumbrăvița, Timiș - d. 7 aprilie 1994, Târgu Mureș) poreclit “Calul” , s-a născut la data de 26 septembrie 1909 în comuna timișeană Dumbrăvița. Acesta a fost ucenic la fabrica de argint, la fabrica de cărămidă și, ulterior, funcționar la arhivele municipiului Timișoara, începând fotbalul la vârsta de 10 ani în competițiile organizate pe străzi.

După o primă perioadă petrecută la Banatul Timișoara, club alături de care a devenit campion regional în 1927, Dobay ajunge la Ripensia în 1930, la numai 21 de ani. Timp de 10 ani a apără cu glorie culorile clubului, câștigând de 4 ori Titlul Național și de două ori Cupa României alături de Ripensia. Alături de aceste trofee se mai adaugă și 4 titluri de golgheter obținute în 1933, 1934, 1935 și 1937.

Alergarea sa în galop, de unde și-a dobândit porecla mai sus amintită, și șuturile trimise cu o forță teribilă, l-au transformat pe Dobay într-un adevărat coșmar pentru adversari. S-a consacrat pe postul de extremă stânga, post pe care a evoluat și în echipa națională, alături de care a participat la două turnee finale ale Campionatului Mondial, în 1934 și 1938 și la cinci ediții ale Cupei Balcanice.

Legenda șuturilor sale năprasnice pornește de la o faptă reală, petrecută la un meci de Divizia A dintre Juventus București si ˝Ripi˝, cum era alintată trupa fanion a Banatului. Cibi Braun, însuși căpitanul echipei Juventus, povestește această întâmplare care a avut loc în sezonul 1935-1936 la București, în fața unui stadion arhiplin. ˝În minutul 8, Ghiță Ciolac l-a deschis splendid pe Dobay, iar Calul a pornit-o în galop! Apoi, după ce a scăpat și de Nicky Petrescu, de la vreo 10 metri și-a expediat ghiuleaua spre poarta lui Enderffi. Ei bine, dragii mei, șutul acela n-a fost șut, ci un adevărat trăsnet! Mingea a spart plasa porții și a ieșit afară. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că toată viața mea n-am întâlnit lovitură atât de puternică. Balonul a trecut ca ghiuleaua din tun și pe oricine l-ar fi întâlnit în cale cred că l-ar fi doborât la pământ. Tribunele au început să aplaude cu frenezie.˝

Într-un interviu cu marele cronicar sportiv Ioan Chirilă, ˝Calul˝, aflat la pensie, în 1966, rememorează o parte din calitățile sale de fotbalist.

”Eu porneam ca din praștie fără să mă uit înapoi – știam că Șubi (Schwartz) face vreo două fente ca să simuleze o pasă în partea opusă și mă trezeam deodată cu mingea în față, dar o minge atât de perfectă, pe fuleu! Odată mingea primită, coboram în viteză spre poartă. Prea tehnic n-am fost niciodată. Nu mă pricepeam la finețuri. Eu știam una și bună: arunci mingea pe lângă, și ocolești adversarul la economie, pe tangență, apoi izbește tot în viteză. Ionică Bogdan a fost un mare dribleur, dacă aș fi vrut să-l imit aș fi fost un surogat. ˝Ștefan dragă, tu ești făcut să pui ștampile. Subi scrie cererea, tu pui ștampila și dai drumul la gol.˝

˝Am muncit mult pentru șut. Încă de mic. Am început-o cu zidul. Pe zid desenam cercuri cu creta roșie. Trăgeam în toate cercurile din toate pozițiile, de pe loc și din mișcare, apoi din viteză; am micșorat cercurile și am mărit distanța, apoi cu adversar (Chiroiu) și cu portar (Pavlovici). Cel care dă gol e omul care aduce ploaia!˝

După ce și-a încheiat cariera de fotbalist, Dobay a urmat și cariera de antrenor. A început la Constanța, la echipele CFR și Dezrobirea, continuând la Locomotiva Tg Mureș, Flacăra Moreni, Dinamo București, CCA, ASM Lugoj, UTA și CFR Cluj. Dobay a fost și antrenor de lot național, cele mai bune rezultate ca tehnician obținându-le cu CCA, prin câștigarea Cupei României (1955) și obținerea titlului național (1956).

Din motive de sănătate, Dobay se pensionează în 1960, suferind de artroză coxofemurală, boală în urma căruia a fost nevoit să suporte numeroase intervenții chirurgicale. Ultimii ani din viață îi trăiește la Târgu Mureș, unde se stinge din viață pe 7 aprilie 1994, la venerabila vârstă de 84 de ani.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bibliografie: Cristofor Cristi Alexiu – ˝Ripensia – Nostalgii Fotbalistice˝; Gheorghe Popa – ˝110 Ani De Fotbal În Banat˝

Legături externe[modificare | modificare sursă]