Sari la conținut

Romulus Gabor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Romulus Gabor
Informații generale
Data nașterii (62 de ani)
Locul nașterii Pui, Hunedoara, România
Înălțime 176 cm
Post Atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1976–1978 Corvinul
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1978-1991 Corvinul 305 (68)
1991-1992 Diósgyőri VTK 13 (1)
1992-1993 U Cluj 10 (1)
1993-1994 Unirea Alba Iulia 24 (4)
1994-1996 Corvinul 45 (15)
1996-1997 Inter Sibiu 14 (5)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1981–1986 România 35 (2)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Romulus Gabor (n. 14 octombrie 1961, satul Ponor, comuna Pui, județul Hunedoara) este un fost fotbalist român de la echipa Corvinul Hunedoara, devenit antrenor de fotbal după încheierea carierei de jucător. A făcut parte din echipa națională de tineret a României[1], care s-a clasat pe locul 3 la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Tineret - ediția Australia 1981, câștigând finala mică împotriva echipei Angliei, prin golul înscris de Romulus Gabor. La același campionat, jucătorul a obținut trofeul Balonul de aur[2] și a fost declarat cel mai bun jucător al competiției, performanță încă neegalată de un alt fotbalist român. Tot ca jucător, de această dată în echipa națională de seniori, a participat la Campionatul European de Fotbal, ediția din Franța, 1984, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.[3][4]

Cariera de jucător

[modificare | modificare sursă]

Activitate competițională

[modificare | modificare sursă]

A început să joace fotbal la 13 ani, la Jiul Petroșani[5]. În scurt timp s-a transferat la Corvinul Hunedoara, unde și-a desfășurat activitatea de jucător până la retragere. A debutat în Divizia A sub conducerea lui Ilie Savu.[6] Avea pase excelente și driblinguri de finețe, fiind "rezultatul" muncii lui Mircea Lucescu, antrenorul Corvinului din acea perioadă. După performanța de la Campionatul Mondial de Tineret din 1981, a primit mai multe oferte din partea unor echipe de renume din România și din străinătate[7]. A preferat să rămână la Corvinul Hunedoara, refuzând oferte de la Steaua București și Dinamo București, unde jucau colegii lui de la naționala de tineret (Mircea Rednic, Ioan Andone, Dorin Mateuț), precum și oferte din SUA sau Germania. S-a retras prematur din activitatea competițională, în 1992, ca urmare a unor accidentări repetate.

A jucat 277 de meciuri și a marcat 60 de goluri în Divizia A[5], a avut 35 de selecții în echipa națională[8]. A marcat 4 goluri pentru naționala de tineret[9] (la CM de fotbal pentru tineret 1981) și 2 goluri pentru naționala de seniori (în amicalul cu Turcia, jucat la Istanbul în 29 ianuarie 1983[10], și în amicalul cu Egiptul, jucat la Alexandria în 28 februarie 1986[11]). A făcut parte din echipa națională care a participat la Campionatul European de Fotbal 1984[10].

A obținut cel mai bun rezultat din carieră la CM pentru tineret din 1981: medalia de bronz cu echipa[2], trofeul Gheata de bronz pentru cele 4 goluri marcate și trofeul Balonul de aur, fiind desemnat cel mai bun jucător al competiției[12].

Cariera de antrenor

[modificare | modificare sursă]

A început activitatea de antrenor la Corvinul Hunedoara, la început ca antrenor-jucător[13]. A părăsit banca tehnică a Corvinului în vara lui 2005 și actualmente este antrenor secund la CFR 1907 Cluj.

  1. ^ en RSSFS.com: Romania National Team 1980-1989 - Details
  2. ^ a b en Site-ul FIFA: FIFA World Youth Championship Australia 1981 Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 3. Accesat în . 
  4. ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b Monalise Hihn: Ultimul mohican[nefuncțională], în Jurnalul Național din 4.06.2009
  6. ^ Monalise Hihn: Jucătorul de aur al Hunedoarei, replicahd.ro din 7 octombrie 2009.
  7. ^ Ziarul Hunedoreanul, ediția din 5 februarie 2009: Romulus Gabor a fost la un pas de Cosmos[nefuncțională]
  8. ^ Site-ul FRF: Istoric – Palmares All times[nefuncțională]
  9. ^ en FIFA.com: Romulus Gabro - Record at FIFA Tournaments Arhivat în , la Wayback Machine.
  10. ^ a b Site-ul FRF: Istoric – Palmares All times: Anii 1981-1985[nefuncțională]
  11. ^ Site-ul FRF: Istoric – Palmares All times: Anii 1986-1990[nefuncțională]
  12. ^ Evenimentul Zilei, ediția din 29.12.2006: Romica Gabor: "Aș vrea să dau timpul înapoi"[nefuncțională]
  13. ^ Marius Tuhuț: Gabor, povestea și drama, în Gazeta Sporturilor din 17.04.2008

Legături externe

[modificare | modificare sursă]