Sari la conținut

Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ferdinand de Habsburg)
Ferdinand I
Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Alcalá de Henares, Coroana Castiliei Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[3][4][5][6][8] Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Sfântul Vitus din Praga Modificați la Wikidata
PărințiFilip I al Castiliei[10]
Ioana de Castilia[10] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCarol Quintul[10]
Eleonora de Austria[10]
Maria a Austriei
Caterina de Habsburg
Isabela de Burgundia
Rietje Koane[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna de Boemia și Ungaria ()[10] Modificați la Wikidata
Număr de copii15 Modificați la Wikidata
CopiiElisabeta de Austria
Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[10]
Anna de Austria[10]
Ferdinand al II-lea
Arhiducesa Maria de Austria
Magdalena de Austria[*]
Ecaterina de Austria, regină a Poloniei
Arhiducesa Eleanor de Austria
Margareta de Austria[*][11]
Ioan de Austria[*][11]
...încă 5 Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat
monarh
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă
limba germană[12] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriîmpărat
rege[*]
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Sfântul Imperiu Roman
Domnie1558 - 1564[1]
PredecesorCarol al V-lea
SuccesorMaximilian al II-lea
Rege al Bohemiei și al Ungariei[2][1]
Domnie1526 - 1564
PredecesorLudovic al II-lea
SuccesorMaximilian al II-lea
Arhiduce de Austria
Domnie1521 - 1564
PredecesorCarol al V-lea
SuccesorMaximilian al II-lea

Ferdinand I (n. , Alcalá de Henares, Coroana Castiliei – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) a fost un monarh din Casa de Habsburg. La moartea regelui Ludovic al II-lea, în 1526, a devenit rege al Boemiei și Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său, împăratul Carol Quintul, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. Ferdinand I a fost și principe al Transilvaniei între anii 1551-1556.

Deviza sa a fost Fiat justitia et pereat mundus: "Să se facă dreptate de-ar fi să piară pământul".

Tânărul Ferdinand în Spania, 1514.

Ferdinand s-a născut la Alcalá de Henares, la 40 de km de Madrid, ca al patrulea fiu al arhiducelui Filip cel Frumos și al infantei Ioana de Castilia. Ferdinand a împărțit aceeași zi de naștere cu bunicul matern, Ferdinand al II-lea de Aragon.

Fratele său a fost Carol Quintul, căruia i-a urmat la tronul imperial. De asemenea, a fost nepotul împăratului Maximilian I, care a încheiat o înțelegere cu regele Ungariei și Boemiei, Vladislav al II-lea, prin care Ferdinand al II-lea s-a căsătorit cu fiica acestuia Anna, refuzând prin aceasta o căsătorie propusă de Ioan Zapolya.

Urcarea pe tron

[modificare | modificare sursă]

După moartea împăratului romano-german Maximilian, cu toate împotrivirile fratelui său Carol Quintul, a moștenit principatele (Austriei, Tirolului). Prin faptul că nu cunoștea limba germană, a avut dificultăți cu populația Vienei, ceea ce a condus la executarea conducătorilor răzvrătiților din Viena, în frunte cu primarul Martin Siebenbürger.

Influența otomană

[modificare | modificare sursă]

În anul 1526, după ce regele Ungariei, Ludovic al II-lea, moare în bătălia de la Mohács (1526), Ferdinand devine rege al Boemiei și Sileziei (1527). Nu reușește să ocupe tronul Ungariei, fiind în dispută cu Ioan Zapolya, care - cu ajutorul sultanului Soliman I (Magnificul) - este încoronat ca rege al Ungariei, vasală turcilor, care ocupa cetatea Buda (Budapesta), și mai târziu asediază fără succes Viena. În înțelegerea de la Oradea (1538) Ferdinand I îl recunoaște pe Ioan Zapolya ca rege al Ungariei. După moartea lui Ioan Zapolya (1540) fiul acestuia, Ioan Sigismund Zápolya, sub regența mamei sale Izabella și sprijinit de otomani, moștenește tronul. Prin aceasta Imperiul Otoman a reușit să-și extindă influența în vest și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, în bătălia de la Mühlberg (1547), Ferdinand a înnăbușit o revoltă a protestanților. Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian al II-lea, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul a renunțat la tron, astfel că Ferdinand a devenit împărat. Cu toate că a fost un catolic convins, a recunoscut din timp influența tot mai puternică a protestanților, pe care i-a tolerat. Omul său de încredere în Transilvania și Ungaria a fost Peter Haller, primarul Sibiului.

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Britannica 2009
  2. ^ http://www.bartleby.com/65/fe/Ferdi1HRE.html
  3. ^ a b Ferdinand I, Holy Roman Emperor, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Ferdinand (Ferdinand I.), Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ a b Ferran I, Gran Enciclopèdia Catalana 
  6. ^ a b Ferdinand I, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ Ferdinand I von Habsburg, Holy Roman Emperor, The Peerage, accesat în  
  8. ^ Habsburg, Ferdinand I. (deutscher Kaiser) (BLKÖ)[*][[Habsburg, Ferdinand I. (deutscher Kaiser) (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 6, p. 181))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ „Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ a b c d e f g Kindred Britain 
  11. ^ a b The Peerage 
  12. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)


Predecesor:
Carol V
Arhiduce al Austriei
1521-1564
Succesor:
Maximilian II
(Arhiduce de Austria propriu-zis)
Carol II
(Arhiduce de Austria Interioară)
Ferdinand II
(Arhiduce de Austria Exterioară)
Predecesor:
Ludovic II
Rege al Boemiei, Ungariei,
Croației și Slavoniei

1526 - 1564
Succesor:
Maximilian II
Predecesor:
Carol V
Rege al Germaniei
1531 - 1564
Succesor:
Maximilian II
Predecesor:
Carol V
Rege al Italiei
(cu toate că nu a fost încoronat astfel)

1556 - 1564
Succesor:
Maximilian II
Predecesor:
Carol V
Sfânt Împărat Roman
ca Împărat Ales

1558 - 1564
Succesor:
Maximilian II