Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol VI & III
Carol al VI-lea în simbolurile regale ale Ordinului lânii de aur; pictură atribuită lui Martin van Meytens
Carol al VI-lea în simbolurile regale ale Ordinului lânii de aur; pictură atribuită lui Martin van Meytens
Sfânt Împărat Roman
Rege al Germaniei
Domnie 12 octombrie 1711 –
20 octombrie 1740
Încoronare 22 decembrie 1711, Frankfurt
Predecesor Iosif I
Succesor Carol al VII-lea
Arhiduce de Austria
Rege al Ungariei și Croației
Rege al Boemiei
Domnie 17 aprilie 1711 – 20 octombrie 1740
Încoronare 22 mai 1712, Pressburg
5 septembrie 1723, Praga
Predecesor Iosif I
Succesor Maria Tereza
Căsătorit(ă) cu Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel
Urmași Maria Tereza, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Anna
Arhiducesa Maria Amalia
Nume complet
Karl Franz Joseph Wenzel Balthasar Johann Anton Ignaz
Casa regală Casa de Habsburg
Tată Leopold I, Împărat Roman
Mamă Eleonor Magdalene de Neuburg
Naștere 1 octombrie 1685(1685-10-01)
Palatul Hofburg, Viena
Deces 20 octombrie 1740 (55 de ani)
Palatul Augarten, Viena
Înmormântare Kapuzinergruft, Viena
Semnătură Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman's signature

Carol al VI-lea (în germană Karl VI.) (n. 1 octombrie 1685, Viena - d. 20 octombrie 1740, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman din 12 octombrie 1711 și până la moarte, totodată rege al Ungariei sub numele de Carol al III-lea, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea, principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold I și tatăl împărătesei Maria Tereza. A făcut parte din Casa de Habsburg.

Deși a fost desemnat rege al Spaniei, în urma Războiului de succesiune spaniolă a trebuit să renunțe la tronul Spaniei, cu toate că a rezistat asediului Barcelonei timp de mai bine de un an. În anul 1711 a fost ales împărat romano-german.

După Pacea de la Passarowitz (1718) și până la Tratatul de la Belgrad (1739) a fost și suveran al Olteniei.[1]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Viitorul împărat Carol al VI-lea

Arhiducele Carol (botezat Carolus Franciscus Josephus Wenceslaus Balthasar Johannes Antonius Ignatius), al doilea fiu al împăratului Leopold I și a celei de-a treia soții, Eleonor Magdalene de Neuburg, s-a născut la 1 octombrie 1685. Tutorele său a fost Anton Florian, Prinț de Liechtenstein. A fost educat într-o ambianță ce a păstrat vie în memorie amenințarea otomană.

În urma decesului regelui Carol al II-lea al Spaniei, în 1700, fără moștenitori direcți, Carol se autodeclară rege al Spaniei — ambii erau membri ai Casei de Habsburg.[2] Războiul de succesiune spaniol care a urmat și care l-a pus pe tronul Spaniei pe candidatul Franței, Filip, Duce de Anjou (nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței), a durat aproape 14 ani. Regatul Portugaliei, Regatul Angliei, Scoției și Irlandei și majoritatea Sfântului Imperiu Roman au susținut candidatura lui Carol.[3] La 18 ani, în 1703, este trimis de tatăl său în Spania să-l alunge de pe tron pe nepotul lui Ludovic al XIV-lea, un Bourbon. Carol al III-lea, așa cum era cunoscut, ajunge la Madrid însă nu reușește să se mențină pe tron. Reușește să domnească timp de șase ani doar în Catalonia, pînă la moartea fratelui său, Iosif I, Împărat Roman, apoi s-a întors la Viena să-și asume coroana imperială.[4] Regatul Unit al Marii Britanii, nedorind să vadă Austria și Spania în uniune personală, și-a retras sprijinul din coaliția austriacă, și războiul a culminat cu Tratatele de la Utrecht și Rastatt trei ani mai târziu. Fostul tratat, ratificat în 1713, l-a recunoscut pe Filip ca rege al Spaniei, însă Regatul Napoli, ducatul Milanului, Țările de Jos austriece și Regatul Sardiniei - toate anterior bunuri spaniole - au fost cedate Austriei.[5] Pentru a preveni o uniune între Spania și Franța, Filip a fost obligat să renunțe la drepturile sale la succesiunea tronului bunicului său. Carol a fost extrem de nemulțumit de pierderea Spaniei, și, ca rezultat, el a imitat ceremonialul de curte spaniol habsburgic și adoptarea îmbrăcăminții monarhului spaniol.

Succesiunea dominioanelor habsburgice[modificare | modificare sursă]

Urmându-i la tron fratelui său este proclamat împărat sub numele de Carol al VI-lea. Decis să înlăture fatalitatea și neuitînd stingerea habsburgilor spanioli, Carol anunță Consiliul la 19 aprilie 1713 că statele monarhiei erau "indivizibile și inseparabile". Promulgă "Pragmatica Sancțiune" un document prin care spune că dacă ar avea numai fete, acestea ar urma să moștenească prin dreptul de primogenitură, la fel ca băieții. Dacă murea fără să aibe copii, coroana urma să revină fiicelor fratelui său, Iosif I.

Pentru următorii douăzeci de ani, Carol a solicitat aprobarea Sancțiunii de către celelalte puteri europene. Ei au impus termeni aspri. De exemplu, Marea Britanie a cerut ca Austria să elimine Compania Ostend.[6] În total, Marea Britanie, Franța, Saxonia-Polonia, Republica olandeză, Spania,[7] Veneția,[8] Statele membre ale Bisericii,[8]Prusia,[9] Rusia,[8] Danemarca,[9] Savoia-Sardinia,[9] Bavaria,[9] și Dieta Sfântului Imperiu Roman[9] au recunoscut Sancțiunea. Mai târziu, Franța, Spania, Saxonia-Polonia, Bavaria și Prusia s-au răzgândit.

În 1716, după opt ani de căsătorie fericită cu Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel, soția sa naște un băiat, Leopold. Din nefericire, după șase luni copilul a murit. Un an mai târziu, s-a născut Maria Tereza. Contemporanii au scris că la ceremonia botezului, Carol, în ciuda eforturilor, a părut supărat de sexul copilului. Anul următor soția sa a mai născut o fiică, Maria Anna.

Familia[modificare | modificare sursă]

Din anul 1708 a fost căsătorit cu Elisabeta Cristina, fiica ducelui Ludovic Rudolf de Braunschweig-Wolfenbüttel, cu care a avut patru copii:

Varia[modificare | modificare sursă]

În amintirea fortificării cetății Alba Iulia în timpul său, denumirea germană a orașului a devenit Karlsburg, alături de cea tradițională de Weißenburg. Poarta a III-a a cetății Alba Iulia, cea pe care se află statuia ecvestră a împăratului, se numește Poarta Carol și a fost reprezentată pe o bancnotă de 5.000 de lei, emisiunea 1993.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Șerban Papacostea, Oltenia sub stăpânirea austriacă (1718-1739), București, 1971.
  2. ^ Fraser, 312.
  3. ^ Encyclopædia Britannica. „Charles VI (Holy Roman emperor)”. britannica.com. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/107109/Charles-VI. Accesat la 22 octombrie 2009. 
  4. ^ Fraser, Antonia: Love and Louis XIV: The Women in the Life of The Sun King, Orion books, London, 2006, ISBN 978-0-7538-2293-7, 331.
  5. ^ Crankshaw, 9.
  6. ^ Crankshaw, 24.
  7. ^ Jones, 89.
  8. ^ a b c Crankshaw, 37.
  9. ^ a b c d e Pragmatic Sanction of Emperor Charles VI, Encyclopædia Britannica, retrieved 15 October 2009.