Ferdinand al II-lea de Aragon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand II & V
Michel Sittow 004.jpg
Date personale
Născut 10 martie 1452(1452-03-10)
Sos del Rey Católico[*], Spania Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)
Madrigalejo, Spania Modificați la Wikidata
Înmormântat apela Regală, Granada, Spania
Părinți Ioan al II-lea al Aragonului
Juana Enríquez[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Blanche II of Navarre[*]
Joanna of Aragon, Queen of Naples[*]
Eleanor of Navarre[*]
Charles, Prince of Viana[*]
Alfonso de Aragón y de Escobar[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Isabela I a Castiliei
Germaine de Foix
Copii Isabela de Asturia
Juan, Prinț de Asturia
Ioana de Castilia
Maria de Aragon
Caterina de Aragon
Cetățenie Royal Banner of Aragón.svg Coroana Aragonului[*] Modificați la Wikidata
Ocupație monarh
om politic
ruler[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluri duce de Montblanc[*]
Familie nobiliară Casa de Trastamara
Rege de Aragon, Sicilia, Neapole și Valencia
Domnie 20 ianuarie 1479 - 23 ianuarie 1516
Predecesor Ioan al II-lea de Aragon
Succesor Ioana a Castiliei
Rege al Castiliei și al Leonului
Domnie 1474 - 1504
Predecesor Henric al IV-lea al Castiliei
Succesor Ioana a Castiliei și Filip I al Castiliei
Regent Isabela I a Castiliei
Semnătură
Fernando firma.jpg
Prezență online

Ferdinand al II-lea de Aragon (spaniolă Fernando II de Aragón y V de Castilla "el Católico", catalană Ferran II d'Aragó "el Catòlic"; 10 martie 145223 ianuarie 1516) a fost rege al Aragonului (1479–1516), al Siciliei (1468–1516), al Neapolelui (1504–1516), Valenciei, Sardiniei și al Navarei, Conte de Barcelona, rege al Castiliei (1474-1504) și apoi regent al acestei țări din 1508 până la moartea sa.

Guvernarea împreună cu Isabela[modificare | modificare sursă]

Ferdinand a primit împreună cu soția sa titlul de Reyes Católicos din partea Papei Alexandru al VI-lea, papă al cărui secularism, Isabela nu îl aproba. Pe lângă unificarea fizică a Spaniei, Ferdinand și Isabela au încercat să unifice religios regatul, prin intermediul romano-catolicismului. Inchiziția a fost instituționalizată ca parte a acestui proces. După o revoltă din 1499, Tratatul de la Granada a fost anulat, și în 1502 musulmanii au fost obligați să se convertească sau să plece din regat. Confesorul Isabelei, Cisneros, a fost numit arhiepiscop de Toledo. Acesta a jucat un rol important în programul de reabilitare a instituțiilor religioase din Spania, punând bazele viitoarei Contrareforme. În calitate de Cancelar, puterea lui a sporit treptat.

Ferdinand și Isabela creaseră un imperiu, iar în ultimii ani ai domniei lor s-au văzut presați de chestiuni de administrare și politică; erau preocupați de succesiune, astfel încât au încercat să lege coroana spaniolă de alte case regale din Europa. Din punct de vedere politic, asta se poate vedea din încercări de eliminare a influenței franceze, și de a uni întreaga Peninsulă Iberică. Până la începutul lui 1497 părea că toate piesele se potriveau: Juan, prinț de Asturia, moștenitorul tronului, s-a căsătorit cu Margareta de Austria, stabilind o legătură cu habsburgii. Fiica cea mare, Infanta Isabela, s-a căsătorit cu Manuel I al Portugaliei, iar Infanta Ioana s-a căsătorit cu alt prinț habsburg, Filip de Burgundia. Cu toate acestea, planurile lor pentru copii nu au dat roade. Juan a murit la scurt timp după ce s-a căsătorit; Isabela a murit la naștere și fiul ei Miguel a murit la vârsta de doi ani. Titlurile reginei Isabela au revenit fiicei sale Ioana cea Nebună, a cărui mariaj cu Filip cel Frumos a fost unul problematic. Isabela a murit în 1504 la Medina del Campo, înainte ca Filip și Ferdinand să devină inamici.

După decesul Isabelei[modificare | modificare sursă]

După moartea Isabellei în 1504, regatul a fost preluat de fiica lor, Ioana. Ferdinand a servit ca regent al acesteia în timpul absenței sale în Țările de Jos. Ferdinand a încercat să-și păstreze domnia permanentă dar a fost respins de nobilimea castiliană și înlocuit cu soțul Ioanei, care a devenit Filip I al Castiliei. După moartea lui Filip, în 1506, Ioana s-a presupus că devenise instabil psihic, iar Ferdinand a preluat din nou regența, conducând prin Francisco Jiménez de Cisneros, cancelarul Regatului. Carol, fiul Ioanei, a devenit rege al Aragonului în 1516, împreună cu mama sa ca regina cu numele, după mortea lui Ferdinand.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Aragonese: Ferrando, Spanish: Fernando, Catalan: Ferran
  • "Ferdinand II", from Encyclopædia Britannica Online.
  • Edwards,John. The Spain of the Catholic Monarchs 1474–1520. Blackwell Publishers Inc, 2000, p. xiii
  • Michael C. Thomsett, The Inquisition: A History (Jefferson, NC: McFarland and Company, Inc., 2010), 158.
  • Elliot, J.H. Imperial Spain 1469–1716. Penguin Books (New York: 2002), pg. 208.
  • Historia general de España; Modesto Lafuente (1861), pp. 51–52.