Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ferdinand I de Habsburg)
Jump to navigation Jump to search
Ferdinand I
Hans Bocksberger (I) - Emperor Ferdinand I - WGA02326.jpg
Date personale
Născut10 martie 1503(1503-03-10)
Alcalá de Henares, Spania Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)
Viena, Imperiul Habsburgic[3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Sfântul Vitus din Praga Modificați la Wikidata
PărințiFilip I al Castiliei
Ioana de Castilia Modificați la Wikidata
Frați și suroriCarol Quintul
Eleonora de Austria
Maria a Austriei
Caterina de Habsburg
Isabela de Burgundia Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna a Bohemiei și Ungariei
CopiiElisabeta, regină a Poloniei
Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Anna, Ducesă de Bavaria
Ferdinand al II-lea, Arhiduce de Austria
Maria de Austria
Caterina, regină a Poloniei
Eleonora, Ducesă de Mantua
Barbara, Ducesă de Ferrara
Carol al II-lea, Arhiduce de Austria
Ioana, Mare Ducesă de Toscana
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriConte
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Sfântul Imperiu Roman
Domnie1558 - 1564[1]
PredecesorCarol al V-lea
SuccesorMaximilian al II-lea
Rege al Bohemiei și al Ungariei[2][1]
Domnie1526 - 1564
PredecesorLudovic al II-lea
SuccesorMaximilian al II-lea
Arhiduce de Austria
Domnie1521 - 1564
PredecesorCarol al V-lea
SuccesorMaximilian al II-lea

Ferdinand I (n. ,[3][4][5][6] Alcalá de Henares, Spania – d. ,[3][4][5][6] Viena, Imperiul Habsburgic[3]) a fost un monarh din Casa de Habsburg. La moartea regelui Ludovic al II-lea, în 1526, a devenit rege al Boemiei și Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său, împăratul Carol Quintul, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. A fost și principe al Transilvaniei între anii 1551-1556.

Deviza sa a fost Fiat justitia et pereat mundus: "Să se facă dreptate de-ar fi să piară pământul".

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Tânărul Ferdinand în Spania, 1514.

Ferdinand s-a născut la Alcalá de Henares, la 40 de km de Madrid, ca al patrulea fiu al arhiducelui Filip cel Frumos și al infantei Ioana de Castilia. Ferdinand a împărțit aceeași zi de naștere cu bunicul matern, Ferdinand al II-lea de Aragon.

Fratele său a fost Carol Quintul, căruia i-a urmat la tronul imperial. De asemenea, a fost nepotul împăratului Maximilian I, care a încheiat o înțelegere cu regele Ungariei și Boemiei, Vladislav al II-lea, prin care Ferdinand al II-lea s-a căsătorit cu fiica acestuia Anna, refuzând prin aceasta o căsătorie propusă de Ioan Zapolya.

Urcarea pe tron[modificare | modificare sursă]

După moartea împăratului romano-german Maximilian, cu toate împotrivirile fratelui său Carol Quintul, a moștenit principatele (Austriei, Tirolului). Prin faptul că nu cunoaștea limba germană, a avut dificultăți cu populația Vienei, ceea ce a condus la executarea conducătorilor răzvrătiților din Viena.

Influența otomană[modificare | modificare sursă]

În anul 1526, după ce regele Ungariei, Ludovic al II-lea, moare în bătălia de la Mohács (1526), Ferdinand devine rege al Boemiei și Sileziei (1527). Nu reușește să ocupe tronul Ungariei, fiind în dispută cu Ioan Zapolya, care - cu ajutorul sultanului Soliman I (Magnificul) - este încoronat ca rege al Ungariei, vasală turcilor, care ocupa cetatea Buda (Budapesta), și mai târziu asediază fără succes Viena. În înțelegerea de la Oradea (1538) Ferdinand I îl recunoaște pe Ioan Zapolya ca rege al Ungariei. După moartea lui Ioan Zapolya (1540) fiul acestuia, Ioan Sigismund Zápolya, sub regența mamei sale Izabella și sprijinit de otomani, moștenește tronul. Prin aceasta Imperiul Otoman a reușit să-și extindă influența în vest și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, în bătălia de la Mühlberg (1547), Ferdinand a înnăbușit o revoltă a protestanților. Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul a renunțat la tron, astfel că Ferdinand a devenit împărat. Cu toate că a fost un catolic convins, a recunoscut din timp influența tot mai puternică a protestanților, pe care i-a tolerat. Omul său de încredere în Transilvania și Ungaria a fost Peter Haller, primarul Sibiului.

Copii[modificare | modificare sursă]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Britannica 2009
  2. ^ http://www.bartleby.com/65/fe/Ferdi1HRE.html
  3. ^ a b c d „Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Spanish Biographical Dictionary, accesat în  


Predecesor:
Carol V
Arhiduce al Austriei
1521-1564

Succesor:
Maximilian II
(Arhiduce de Austria propriu-zis)
Carol II
(Arhiduce de Austria Interioară)
Ferdinand II
(Arhiduce de Austria Exterioară)


Predecesor:
Ludovic II
Rege al Boemiei, Ungariei,
Croației și Slavoniei

1526 - 1564

Succesor:
Maximilian II


Predecesor:
Carol V
Rege al Germaniei
1531 - 1564

Succesor:
Maximilian II


Predecesor:
Carol V
Rege al Italiei
(cu toate că nu a fost încoronat astfel)

1556 - 1564

Succesor:
Maximilian II


Predecesor:
Carol V
Sfânt Împărat Roman
ca Împărat Ales

1558 - 1564

Succesor:
Maximilian II