Maria Cristina de Habsburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Maria Cristina de Habsburg
Anonym Erzherzogin Maria Christierna.jpg
Maria Cristina de Habsburg
Date personale
Născută 10 noiembrie 1574
Graz, Austria
Decedată 6 aprilie 1621 (46 de ani)
Hall în Tirol, Austria
Părinți Carol al II-lea, Arhiduce de Austria
Maria Anna de Bavaria
Frați și surori Leopold V, Archduke of Austria[*]
Charles of Austria, Bishop of Wroclaw[*]
Ferdinand al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Archduke Maximilian Ernest of Austria[*]
Margareta de Austria, regină a Spaniei
Anne de Austria, Regină a Poloniei
Constance de Austria
Arhiducesa Gregoria Maximiliana de Austria
Arhiducesa Caterina Renata de Austria
Arhiducesa Eleanor de Austria
Arhiducesa Maria Madalena de Austria
Căsătorită cu Sigismund Báthory

Maria Cristina de Habsburg (n. 10 noiembrie 1574, Graz – d. 6 aprilie 1621, Hall in Tirol) a fost o prințesă germană membră a Casei de Habsburg și, prin căsătorie, Prințesă a Transilvaniei. După moartea soțului ei, Sigismund Báthory, a devenit principesă a Transilvaniei în 1597 (prima oară) și 1598 (a doua oară).

A fost fiica Arhiducelui Carol al II-lea de Austria, fiul împăratului Ferdinand I și a Mariei Anna de Bavaria. Fratele ei mai mic, Arhiducele Ferdinand, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1619.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Maria Cristina de Habsburg, soția lui Sigismund Báthory

La 7 februarie 1595, la Graz, s-a trimis petiția oficială de căsătorie între Maria Cristina și Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, prin nobilul Ștefan Bocskay. Contractul de căsătorie a fost negociat aproape o lună, și, în final, la 15 iunie, mireasa însoțită de mama ei, de prințul-episcop George de Lavant și 6000 de călăreți germani au plecat la întâlnirea cu mirele. La Kaschau, Maria Cristina a căzut bolnavă cu febră, ceea ce a întârziat călătoria.[1]

Căsătoria a avut loc la 6 august 1595 la Weissenburg și curând Maria Cristina s-a mutat în Transilvania.

Căsătoria a fost considerată ca un câștig politic major; Sigismund, fost vasal al Imperiului Otoman, a format în prezent legături strânse cu Sfântul Imperiu Roman. Împăratul Rudolf al II-lea l-a numit pe Sigismund Prinț al Sfântului Imperiu Roman (Reichsfürst),[2] și a asigurat posesia Transilvaniei în cazul în care cuplul ar rămâne fără urmași. Acordul a fost semnat la 16 ianuarie 1595 de către parlamentul maghiar la Bratislava.[3]

Mariajul s-a dovedit a fi unul nefericit: Sigismund, după o noapte a nunții dezastruoasă, a refuzat să consume căsătoria și și-a trimis soția la fortăreața din Kővár vára, unde Maria Cristina a fost ținută prizonieră până la 18 aprilie 1598, când, la cererea nobilimii locale, ea a fost aleasă să ocupe tronul Transilvaniei după ce soțul ei a abdicat. Totuși, domnia ei a fost doar pe hârtie; împăratul Rudolf al II-lea și-a trimis reprezentanții pentru a conduce. La 20 august 1598, Sigismund Báthory și-a recâștigat tronul și s-a împăcat cu soția sa, însă a trimis-o din nou la Kővár.

Când Sigismund a abdicat pentru a doua oară, în martie 1599, Maria Cristina l-a părăsit și s-a întors în Austria în aprilie. La 17 august 1599 Papa Clement al VIII-lea a dizolvat căsătoria și, în 1607, ea s-a alăturat surorii sale mai mici Arhiducesa Eleanor de Austria la mănăstirea Haller (Haller Damenstift) în Hall in Tirol, unde a murit în 1621, la vârsta de 46 de ani.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Johannes Voigt: Geschichte des Deutschen Ritterordens in seinen zwölf Balleien in Deutschland, vol. II, G. Reimer, 1859, p. 281.
  2. ^ Leopold Hassler: Geschichte des österreichischen Kaiserstaates, I. Klang, 1842, p. 253.
  3. ^ Johann Sporschil: Die Geschichte der Deutschen von den ältesten Zeiten bis auf unsere Tage, vol. III, G. J. Manz, 1859, p. 209.

Vezi și[modificare | modificare sursă]