Carol al II-lea, Arhiduce de Austria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol al II-lea
Anonym Erzherzog Karl II.jpg
Carol al II-lea, Arhiduce de Austria
Date personale
Născut 3 iunie 1540
Viena
Decedat (50 de ani)
Graz
Înmormântat Seckau[*]
Părinți Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Anna a Boemiei și Ungariei
Căsătorit cu Maria Anna de Bavaria
Copii Anna, regină a Poloniei
Maria Christina, Prințesă a Transilvaniei
Arhiducesa Caterina Renata
Ferdinand al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Gregoria Maximiliana
Arhiducesa Eleanor
Maximilian Ernest
Margaret, regină a Spaniei
Leopold V, Arhiduce al Austriei
Constance, regină a Poloniei
Maria Magdalena, Mare Ducesă de Toscana
Carol de Austria, Episcop de Wroclaw
Cetățenie Austria
Ocupație Arhiduce
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Habsburg
Arhiduce al Austriei Interioare
Domnie 1564 - 1590

Carol al II-lea Francis de Austria (germană Karl II Franz) (3 iunie 154010 iulie 1590) a fost Arhiduce de Austria și conducător al Austriei Interioare (Stiria, Carniola și Carinthia) din 1564. A fost membru al Casei de Habsburg.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la Viena, a fost al treilea fiu al lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și al Annei de Boemia și Ungaria, fiica regelui Vladislaus al II-lea al Boemiei și Ungariei și a soției lui, Anne de Foix-Candale. În 1559 și din nou în perioada 1564-1568 au existat negocieri pentru o căsătorie dintre Carol și Elisabeta I a Angliei. Pînă la urmă, regina Elisabeta a decis că nu se va căsători cu Arhiducele; principalul obstacol în calea căsătoriei, în afară de caracterul reginei, a fost religia.[1]

Spre deosebire de fratele său, Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Carol a fost un catolic religios și a promovat Contrareforma.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

La 26 august 1571, la Viena, Carol s-a căsătorit cu Maria Anna de Bavaria, fiica lui Albert al V-lea, Duce de Bavaria (1528–1579) și a Arhiducesei Anna de Austria (1528–1590). În 19 ani de mariaj, Carol și Maria Anna au avut 15 copii:

  • Ferdinand (n. Judenburg, 15 iulie 1572 – d. Judenburg, 3 august 1572).
  • Anne (n. Graz, 16 august 1573 – d. Varșovia, 10 februarie 1598), căsătorită la 31 mai 1592 cu Sigismund al III-lea Vasa, rege al Poloniei, Mare Duce al Lituaniei și rege al Suediei.
  • Maria Christina (n. Graz, 10 noiembrie 1574 – d. Hall in Tirol, 6 aprilie 1621), căsătorită la 6 august 1595 cu Sigismund Bathory, Prinț al Transilvaniei; ei au divorțat în 1599.
  • Catherine Renata (n. Graz, 4 ianuarie 1576 – d. Graz, 29 iunie 1599).
  • Elisabeta (n. Graz, 13 martie 1577 – d. Graz, 29 ianuarie 1586).
  • Ferdinand (n. Graz, 9 iulie 1578 – d. Viena, 15 februarie 1637), Sfânt Împărat Roman sub numele de Ferdinand al II-lea din 1619.
  • Carol (n. Graz, 17 iulie 1579 – d. Graz, 17 mai 1580).
  • Gregoria Maximiliana (n. Graz, 22 martie 1581 – d. Graz, 20 Septembrie 1597).
  • Eleanor (n. Graz, 25 septembrie 1582 – d. Hall in Tirol, 28 ianuarie 1620), călugăriță.
  • Maximilian Ernest (n. Graz, 17 noiembrie 1583 – d. Graz, 18 februarie 1616), cavaler Teuton.
  • Margareta (n. Graz, 25 decembrie 1584 – d. El Escorial 3 octombrie 1611), căsătorită la 18 aprilie 1599 cu Filip al III-lea al Spaniei.
  • Leopold (n. Graz, 9 octombrie 1586 – d. Schwaz, 13 septembrie 1632), Arhiduce de Austria și Conte de Tirol.
  • Constance (n. Graz, 24 decembrie 1588 – d. Varșovia, 10 iulie 1631), căsătorită la 11 decembrie 1605 cu Sigismund al III-lea Vasa, rege al Poloniei, Mare Duce al Lituaniei și rege al Suediei (văduv al surorii ei mai mari).
  • Maria Magdalena (n. Graz, 7 octombrie 1589 – d. Padua, 1 noiembrie 1631), căsătorită la 19 octombrie 1608 cu Cosimo al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana.
  • Carol Postumul (n. Graz, 7 august 1590 – d. Madrid, 28 decembrie 1624), episcop de Wroclaw și Brixen (1608–24), Mare Maestru al Ordinului Teutonic (1618–24).

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Doran pp.73-98