Otto al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Otto al IV-lea
Otto IV 1836.jpg
Imagine din secolul al XIX-lea a lui Otto al IV-lea
Date personale
Născut1175
Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel[*][1] Modificați la Wikidata
Decedat19 mai 1218
Harzburg
ÎnmormântatCatedrala Brunswick
PărințiHenric Leul[2]
Matilda a Angliei, Ducesă de Saxonia[2] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGertrude of Bavaria[*]
Henric al V-lea de Palatinat
William of Winchester, Lord of Lüneburg[*]
Matilda of Saxony[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBeatrice de Hohenstaufen
Maria de Brabant
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Welf
Sfântul Imperiu Roman
Domnie1209–1215
Încoronare4 octombrie 1209, Roma
PredecesorHenric al VI-lea
SuccesorFrederic al II-lea

Otto al IV-lea (n. 1175/1176 — d. 19 mai 1218) a fost unul dintre cei doi rivali Regi ai Romanilor (Rex Romanorum) din 1198, singur rege din 1208, Rege al Italiei din 1208 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1209. A fost singurul rege din Dinastia Welfilor, fiind detronat în anul 1215.

S-a născut în Normandia, fiu al lui Henric Leul Duce de Bavaria și Saxonia și a Matildei Plantagenet. A crescut în Anglia la curtea Regelui Henric al II-lea. La moartea Împăratului Henric VI Filip, Duce de Suabia a fost ales Rege al Germaniei dar forțele opuse acestuia, susținute de Papa Inocențiu al III-lea îl susțin pe Otto. Acesta este ales Rege la Köln și este încoronat la Aachen pe data de 12 iulie.

Aceste alegeri au antrenat imperiul în conflictul dintre Anglia și Regatul Franței, Filip fiind susținut de Regele Franței. În urma înfrângerii Angliei, Otto și-a pierdut ajutorul acesteia și rând pe rând majoritatea aliaților săi au trecut de partea lui Filip. În 1208 Filip este ucis, iar Otto se împacă cu familia acestuia, logodindu-se cu fiica acestuia Beatrice. În noiembrie 1208 este confirmat de către toți principii electori, iar în octombrie 1209 este încoronat împărat.

În ciuda promisiunilor anterioare, odată ajuns împărat, încearcă să întărească puterea imperială în detrimentul puterii papale. Pentru aceasta, intră în conflict cu papalitatea fiind excomunicat în 1210. În 1211 încearcă să cucerească Regatul Siciliei condus de Frederic, fiul fostului împărat Henric VI. Acesta, sprijinit de Papă și de regele Franței, este ales de o serie de provincii germane rege al Germaniei, iar Otto este nevoit să revină în Germania pentru a rezolva situația. După decesul soției sale Beatrice, în vara anului 1212, majoritatea aliațiilor îl părăsesc în favoarea lui Frederic. Acesta nu reușește să îl învingă decisiv pe Otto decât în 1214 în Bătălia de la Bouvines, Otto fiind obligat să abdice și să se retragă în posesiunile sale private din Braunschweig unde a murit în 1218.


Predecesor:
Henric VI
Rege al Germaniei
1198 - 1215

Succesor:
Frederic II


Predecesor:
Henric VI
Rege al Italiei
1208 - 1215

Succesor:
Frederic II


Predecesor:
Henric VI
Sfânt Împărat Roman
1209 - 1215

Succesor:
Frederic II