Ecaterina de Brandenburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ecaterina de Brandenburg
Principesă a Transilvaniei
Brandenburgikatalin.jpg
Ecaterina de Brandenburg
Date personale
Născută28 mai 1604
Flag of Brandenburg.svg Königsberg, Brandenburg
Decedată (45 de ani)
Coat of arms of Saxony.svg Schöningen, Saxonia
PărințiIoan Sigismund de Brandenburg
Ana, prințesă prusă
Frați și suroriGeorg Wilhelm
Joachim Sigismund von Brandenburg[*][[Joachim Sigismund von Brandenburg |​]]
Maria Eleonora de Brandenburg
Anna Sophia of Brandenburg[*][[Anna Sophia of Brandenburg |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGabriel Bethlen (1626),
Franz Carol al Saxoniei (1639)
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
prințesă
Familie nobiliarăHohenzollern
Domnie
Domnie16291630
PredecesorGabriel Bethlen
SuccesorȘtefan Bethlen

Ecaterina de Brandeburg, în maghiară Katalin Brandenburgi, în germană Katharina von Brandenburg (28 mai 1604 - 27 august 1649) a fost o principesă a Transilvaniei din 1629 până în 1630.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ecaterina de Brandenburg s-a născut la 28 mai 1604, fiică a prințului elector Ioan Sigismund de Hohenzollern, al Brandenburgului, și a soției acestuia, Ana a Prusiei.

Ea l-a luat în căsătorie, la 2 martie 1626, pe Gabriel II Bethlen, principe al Transilvaniei, care, în iunie 1626, a făcut să fie aleasă drept succesoare a sa.

După decesul principelui Gabriel Bethlen (care nu a avut copii), survenit la 25 noiembrie 1629, soția sa Ecaterina de Brandenburg a preluat regența Transilvaniei pe o perioada scurtă, între 16 noiembrie 1629 și 28 septembrie 1630: A încercat în van să se impună, timp de un an, pe tron, sprijinindu-se pe favoritul său, Ștefan Csaky, comite de Cluj[1], și încercând să treacă principatul sub sceptrul lui Ferdinand al II-lea. Însă a fost forțată de Dietă să renunțe la 21 septembrie 1630. A avut dreptul, ca principesă demisionată, să citească în fața Dietei de la Sighișoara actul de numire al noului principe. Ca „răsplată” pentru Ștefan Bethlen (care ceruse demisionarea ei), Ecaterina l-a ales, dintre cele două numiri (Ștefan Bethlen și Gheorghe Rákóczi I), agreate de Sublima Poartă, la fel de valabile, pe Gheorghe Rákóczi I.

Alegerea noului prinț Gheorghe Rakóczi I a avut loc la 1 decembrie 1630. Cu acest gest oficial s-a încheiat disputa la succesiune și în același timp și domnia scurtă al lui Ștefan Bethlen care a durat astfel doar două luni.

Ecaterina de Hohenzollern s-a retras în Germania, unde s-a căsătorit, în 1638, cu Francisc Carol de Saxa-Lauerburg.

A murit la 27 august 1649.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, p.46.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, Editor Iulian Marius Șchiopu, Editura ALTIP, Alba Iulia 2011. ISBN 978-973-117-337-5

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]