Anna de Austria (1528-1590)

Acest articol se referă la fiica împăratului Ferdinand I. Pentru alte sensuri, vedeți Ana de Austria (dezambiguizare).

Date personale
Anna de Austria
Ducesă de Bavaria
Arhiducesa Anna de Austria (1528–1590) (Portret de Jakob Seisenegger.)
Născută	7 iulie 1528 Praga, Regatul Boemiei^[2]^[3]
Decedată	16 octombrie 1590 (62 de ani)^[4] München, Ducatul de Bavaria^[5]
Înmormântată	Catedrala din München
Părinți	Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman^[6] Anna de Boemia și Ungaria^[6]
Frați și surori	Elisabeta de Austria Ecaterina de Austria, regină a Poloniei Arhiducesa Barbara de Austria Arhiducesa Maria de Austria Arhiducesa Eleanor de Austria Ioana a Austriei^[6] Margareta de Austria[] Elena de Austria[] Magdalena de Austria[] Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman^[6] Carol al II-lea, Arhiduce de Austria^[6] Ferdinand al II-lea Ioan de Austria[]
Căsătorită cu	Albert al V-lea (din 1546)^[6]
Copii	Wilhelm al V-lea de Bavaria Ferdinand de Bavaria[] Maria Anna de Bavaria^[6] Ernest de Bavaria[] Maximiliana Maria de Bavaria
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	ducesă[*]^[1]
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Modifică date / text

Anna de Austria (n. 7 iulie 1528, Praga, Regatul Boemiei – d. 16 octombrie 1590, München, Ducatul de Bavaria) aparținând Casei de Habsburg, a fost arhiducesă a Austriei și ducesă de Bavaria prin căsătoria cu Albert al V-lea de Bavaria.^[7]

Biografie

Anna a fost a doua fiică a împăratului romano-german Ferdinand I (1503–1564) și a soției sale, Anna Iagello (1503–1547), fiica regelui Vladislav al II-lea al Boemiei și Ungariei.

Deși nu era o femeie frumoasă, datorită educației primite și înclinațiilor ei religioase, Anna a încheiat o căsătorie avantajoasă conform „politicii căsătoriei” din Casa de Habsburg. Dispunând de o inteligență practică, ea a dezvoltat foarte devreme un puternic simț al familiei și o plăcere deosebită pentru viața magnifică de la curtea din Viena.^[7]

Anna a fost logodită de două ori: întâi cu Teodor, prințul Bavariei (1526–1534), apoi cu ducele Carol al II-lea de Orléans (1522–1545), însă ambii au murit înainte de căsătorie. La vârsta de 18 ani, Anna s-a căsătorit pe 4 iulie 1546 la Regensburg cu viitorul duce Albert al V-lea de Bavaria (1528–1579), fratele primului ei logodnic. Zestrea ei a fost de 50 000 de guldeni.^[8] Cuplul a locuit la Castelul Trausnitz din Landshut până când Albert l-a succedat pe tatăl său la cârmuirea Ducatului Bavaria-Landshut.^[8] Datorită reînnoitei legături a Bavariei cu familia imperială, ducele Wilhelm al IV-lea a acordat permisiunea trupelor împăratului să traverseze teritoriul ducatului, îndreptându-se împotriva forțelor Ligii de la Schmalkalden pentru a cuceri orașul Ingolstadt (Războiul Schmalkaldic).^[9]

Anna și Albert au avut o mare influență asupra vieții intelectuale și spirituale a orașului München dându-i reputația unui oraș al artelor prin donații financiare semnificative și prin înființarea diferitelor muzee.^[10] Ei au fost susținătorii pictorilor Hans Mielich și Orlando di Lasso și l-au adus la curte pe Giovanni Pierluigi da Palestrina considerat cel mai important compozitor al secolului al XVI-lea.^[8] În afara Renașterii italiene, relațiile cu cultura spaniolă habsburgică și-au făcut, de asemenea, resimțită influența.^[8] Prin colecția lor de cărți, Anna și Albert au pus piatra de temelie a Bibliotecii de stat a Bavariei.^[8]

Fiind foarte evlavioasă, Anna a sprijinit prin donații financiare semnificative Mănăstirea Vadstena din Suedia reformată^[11] și a fost susținătoarea Ordinului Franciscan.^[8] Anna a participat la creșterea și educarea strictă a nepotului ei, viitorul principe elector Maximilian I al Bavariei, care a primit numele fratelui său.^[12] Ca văduvă, Annei cea iubitoare de artă, i-a fost destinată o clădire construită în Reședința din München, unde a întreținut propria curte după moartea soțului ei în 1579 având la dispoziție suma de 200 000 de guldeni.^[8]

Ca descendent direct al arhiducesei Anna, viitorul împărat Carol al VII-lea a revendicat moștenirea posesiunilor ereditare habsburgice bazându-se pe testamentul împăratului Ferdinand I care stipula că, după moartea moștenitorilor săi pe linie masculină, fiica sa Anna și descendenții ei pe linie masculină urmau să primească moștenirea habsburgică.^[13] Această prevedere făcea parte și din contractul de căsătorie al Annei cu Albert, care stipula că, după stingerea linieihabsburgilor germani din Boemia, Silezia și Moravia și după stingerea liniei habsburgilor spanioli, Ungaria și posesiunile ereditare reveneau, de asemenea, Annei și descendenților ei masculini.^[14]

Căsătorie și descendenți

Anna s-a căsătorit pe 4 iulie 1546 la Regensburg cu viitorul duce Albert al V-lea de Bavaria (1528–1579). Din căsătoria lor au rezultat șapte copii:

Carol (n./d. 1547);
Wilhelm (1548–1626), duce de Bavaria, căsătorit în 1568 cu Renata de Lorena (1544–1602);
Ferdinand (1550–1608), căsătorit morganatic în 1588 cu Maria Pettenbeck (1574–1614);
Maria Anna (1551–1608), căsătorită în 1571 cu Carol al II-lea, arhiducele Austriei (1540–1590);

Maximiliana Maria (1552–1614);
Frederic (1553–1554);
Ernest (1554–1612), principe elector și arhiepiscop de Köln.

Note

^ Dictionary of Women Worldwide[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Habsburg, Anna von Oesterreich (1528–1587) (BLKÖ)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014
^ „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 26 aprilie 2014
^ „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Kindred Britain
^ ^a ^b Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN 8-8000-3247-3, p.54.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN 8-8000-3247-3, p. 55.
^ Moritz Jungermann: Albrecht V., der Grossmüthige, Herzog von Bayern, Editura Hübschmann, München, 1843, p. 10
^ Alte Pinakothek: ausgewählte Werke, Pinakothek-Dumont, 2005, p. 145
^ Moritz Jungermann: Albrecht V., der Grossmüthige, Herzog von Bayern, Editura Hübschmann, 1843, p. 117
^ Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1998, ISBN 9783486563344, p. 89.
^ Maximilian V. Sattler: Lehrbuch der bayerischen Geschichte, Lindauer, 1868, p. 292
^ Karl von Spruner: Leitfaden zur Geschichte von Bayern, Editura Buchner, 1853, p. 81.

Bibliografie

Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3.
Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1998, ISBN: 9783486563344 .
Maximilian V. Sattler: Lehrbuch der bayerischen Geschichte, Lindauer, 1868.

Arbore genealogic

[f5630beafe5461047bbf505673c3bce6-1] Dictionary of Women Worldwide[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[0a0be636202497e85f8a07932863a99b-2] Habsburg, Anna von Oesterreich (1528–1587) (BLKÖ)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[739a3ebd8fa287cc3b34962a1d9c4961-3] „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014

[8c337dcd3012188cede4b9d18f7a915a-4] „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 26 aprilie 2014

[53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-5] „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014

[284649aeb1cfd23adb1ecee122d031d1-6] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Kindred Britain

[:1-7] Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN 8-8000-3247-3, p.54.

[:0-8] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN 8-8000-3247-3, p. 55.

[9] Moritz Jungermann: Albrecht V., der Grossmüthige, Herzog von Bayern, Editura Hübschmann, München, 1843, p. 10

[10] Alte Pinakothek: ausgewählte Werke, Pinakothek-Dumont, 2005, p. 145

[11] Moritz Jungermann: Albrecht V., der Grossmüthige, Herzog von Bayern, Editura Hübschmann, 1843, p. 117

[12] Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1998, ISBN 9783486563344, p. 89.

[13] Maximilian V. Sattler: Lehrbuch der bayerischen Geschichte, Lindauer, 1868, p. 292

[14] Karl von Spruner: Leitfaden zur Geschichte von Bayern, Editura Buchner, 1853, p. 81.

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[1]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]