Francisc I al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Francisc I
Francisc I de Martin van Meytens
Francisc I de Martin van Meytens
Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Domnie 1745-1765
Predecesor Carol VII
Succesor Iosif II
Arhiduce de Austria
Domnie 21 noiembrie 1740 – 18 august 1765
Predecesor Maria Tereza
Succesor Iosif II
Mare Duce de Toscana
Domnie 9 iulie 1737-18 august 1765
Predecesor Gian Gastone
Succesor Leopold al II-lea
Căsătorit(ă) cu Maria Tereza a Austriei
Urmași Arhiducesa Maria Anna
Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Christina, Ducesă de Teschen
Arhiducesa Maria Elisabeta
Arhiducele Carol Iosif
Maria Amalia, Ducesă de Parma
Leopold al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Ioana Gabriela
Arhiducesa Maria Josepha
Maria Carolina, regină de Neapole și de Sicilia
Ferdinand, Duce de Modena
Marie Antoinette, regină a Franței și Navarei
Arhiducele Maximilian Francis, Arhiepiscop-Elector de Cologne
Nume complet
Francis Stephen
Casa regală Casa de Lorena
Tată Leopold, Duce de Lorena
Mamă Élisabeth Charlotte d'Orléans
Naștere 8 decembrie 1708(1708-12-08)
Nancy
Deces (56 de ani)
Innsbruck

Francisc I Ștefan de Lorena (în germană Franz I. Stephan von Lothringen), (n. 8 decembrie 1708, Nancy - d. 18 august 1765, Innsbruck), a fost duce al Lorenei (1729-1737), mare duce al Toscanei (1737-1765) și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1745 până în 1765. Din 1740 până în 1765 a fost coregent, alături de Maria Terezia, al Țărilor Ereditare Austriece. A fost fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena.

Prin căsătoria sa cu Maria Terezia a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Francisc la vârsta de 15 ani în ținută de vânătoare.

Născut la Nancy, Lorena (astăzi în Franța), Francisc a fost cel mai mare fiu supraviețuitor al Ducelui Leopold de Lorena și a soției acestuia, Élisabeth Charlotte d'Orléans, fiica lui Filip I, Duce de Orléans. El era înrudit cu Habsburgii prin bunica sa, Eleonor, fiica împăratului Ferdinand al III-lea și soția lui Carol Leopold de Lorena, bunicul său. Francisc a fost foarte apropiat de fratele și sora sa Anne Charlotte.

Împăratul Carol al VI-lea și-a favorizat familia, care, pe lângă faptul că erau verii săi, au servit Casa de Austria cu distincție. El a vrut să o căsătorească pe fiica sa Maria Tereza cu fratele mai mare al lui Francisc, Leopold Clement. După moartea lui Clement Leopold, Carol l-a ales ca ginere pe fratele său mai mic. Francisc a crescut la Viena cu Maria Tereza, cu înțelegerea că aceștia urmau să se căsătorească, iar între ei a apărut o afecțiune reală.

Francisc Stefan de Lorena i-a succedat tatălui său ca Duce de Lorena în 1729. În 1731 el a fost inițiat în masonerie (Marea Lojă a Angliei) la Haga în casa ambasadorului britanic, Philip Stanhope, al 4-lea Conte de Chesterfield.[1] În timpul unei vizite ulterioare în Anglia, Francisc a fost făcut Maestru Mason la Houghton Hall, pe moșia Norfolk a prim-ministrului britanic, Robert Walpole.[2]

Maria Tereza a aranjat pentru Francisc să devină "Lord Locotenent" al Ungariei în 1732. El n-a fost prea entuziasmat de această poziție însă Maria îl voia în apropierea ei. În iunie 1732 el a fost de acord să meargă la Pressburg.

O pace preliminară a fost încheiată în octombrie 1735 și ratificată în Tratatul de la Viena din noiembrie 1738. Conform tratatului, Stanisław I, socrul regelui Ludovic al XV-lea al Franței și pretendent la tronul polonez, a primit Lorena, în timp ce Francisc, în compensație pentru pierderea lui, a fost făcut moștenitor al Marele Ducat al Toscanei, pe care l-a moștenit în 1737. Totuși Francisc a trebuit să aștepte să moară ultimului Marele Duce de Toscana din ramura de Medici, Gian Gastone de Medici în 1737 pentru a permite schimburile teritoriale prevăzute prin așezarea păcii.

La 31 ianuarie 1736 Francisc a fost de acord să se căsătorească cu Maria Tereza. El a ezitat de trei ori înainte de a semna. Mai ales mama Élisabetei Charlotte d'Orléans și a fratelui ei, prințul Karl Alexander de Lorena, au fost împotriva pierderii Lorenei. La 1 februarie Maria Tereza a trimis o scrisoare lui Francis: ea va renunța la domnie atunci când va apărea un succesor de sex masculin pentru tatăl ei.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Ei s-au căsătorit la 12 februarie la Viena. Nunta a avut loc la 14 februarie 1736. Tratatul secret dintre împărat și Francisc a fost semnat la 4 mai 1736. În ianuarie 1737 trupele spaniole s-au retras din Toscana și au fost înlocuite de 6000 de militari austrieci.[3] La 24 ianuarie 1737 Francisc a primit Toscana e la socrul său.[4]

Gian Gastone de Medici, care a murit la 9 iulie 1737, a fost văr de-al doilea cu Francisc.[5] În iunie 1737 Francisc a plecat în Ungaria pentru a se lupta cu turcii. În octombrie 1738 s-a întors la Viena. La 17 decembrie 1738 cuplul a călătorit în sud, însoțiți de fratele lui Karl pentru a vizita Florența timp de trei luni. Ei au ajuns la 20 ianuarie 1739.

În 1744 fratele lui Francisc, Karl, s-a căsătorit cu sora mai mică a Mariei Tereza, Arhiducesa Maria Anna de Austria. În 1744 Karl a devenit guvernator al Țărilor de Jos austriece, post pe care l-a deținut până la moartea sa în 1780.

Domnie[modificare | modificare sursă]

În 1740 după moartea împăratului Carol al VI-lea, conform dispozițiilor Sancțiunii Pragmatice, recunoscută de statele europene, teritoriile habsburgilor au trecut fiicei lui, Maria Tereza. Francisc era foarte mulțumit să lase puterea în mâinile soției sale. El a avut o capacitatea excelentă de afaceri și a fost un asistent util pentru Maria Tereza în sarcina ei laborioasă de guvernare a dominioanele austriece, dar nu a fost activ în politică. Cu toate acestea, soția lui l-a lăsat responsabil de afacerile financiare, pe care le-a condus bine până la moartea sa.[6] La sfârșitul războiului de șapte ani, Imperiul Austriac a fost într-o stare financiară mai bună decât Franța sau Anglia în anii 1780. El era foarte interesat de științele naturale. A fost membru al francmasonilor.

Francisc a fost un adulterin, multe dintre aventurile sale erau cunoscute și indiscrete; cea mai notabilă a fost cea cu Maria Wilhelmina, Prințesă de Auersperg, care era mai mică decât el cu 30 de ani.

A murit brusc în timp ce era în trăsură întorcându-se de la operă la Innsbruck la 18 august 1765, la vârsta de 56 de ani.

Copii[modificare | modificare sursă]

Francisc împreună cu soția sa Maria Tereza și copiii lor.

Maria Tereza și Francis au avut 16 copii (11 fete și 5 băieți):

  • Maria Elisabeta (5 februarie 1737 - 7 iulie 1740)
  • Maria Ana (6 octombrie 1738 - 19 noiembrie 1789)
  • Maria Carolina (12 ianuarie 1740 - 25 ianuarie 1741)
  • Iosif al II-lea (13 martie 1741 - 20 februarie 1790), împărat romano-german
  • Maria Cristina (13 mai 1742 - 24 iunie 1798), căsătorită cu ducele Albert de Sachsen-Teschen (1738-1822)
  • Maria Elisabeta (13 august 1743 - 25 septembrie 1808), stareță în Innsbruck
  • Carol Iosif (1 februarie 1745 - 18 ianuarie 1761)
  • Maria Amalia (26 februarie 1746 - 18 iunie 1804), căsătorită cu ducele Ferdinand de Parma (1751-1802)
  • Leopold al II-lea (5 mai 1747 - 1 martie 1792), împărat romano-german
  • Carolina (17 septembrie 1748)
  • Maria Ioana Gabriela (4 februarie 1750 - 23 decembrie 1762), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei (1751-1825)
  • Maria Josepha (19 martie 1751 - 15 octombrie 1767), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei
  • Maria Carolina (13 august 1752 - 7 septembrie 1814), căsătorită în 1768 cu Ferdinand I, regele Siciliei
  • Ferdinand (1 iunie 1754 - 24 decembrie 1806), căsătorit cu Maria Beatrice d'Este, moștenitoarea ducatului Modena (1750 - 1829)
  • Maria Antoaneta (Maria Antonia) (2 noiembrie 1755 - 16 octombrie 1793), căsătorită (1770) cu Ludovic al XVI-lea, rege al Franței (1754-1793)
  • Maximilian Francisc (8 decembrie 1756 - 27 iulie 1801), arhiepiscop și principe elector de Köln

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Audrey Carpenter, John Theophilus Desaguliers: A Natural Philosopher, Engineer and Freemason in Newtonian England, (London : Continuum, 2011), ISBN 978-1-4411-2778-5, p. 47
  2. ^ Maclolm Davies, The masonic muse : songs, music, and musicians associated with Dutch freemasonry, 1730–1806. (Utrecht : Koninklijke Vereniging voor Nederlandse Muziekgeschiedenis, 1995), ISBN 90-6375-199-0, pp. 22–23
  3. ^ Hale, Florence and the Medici, Orion books, p 192. London, 1977, ISBN 1-84212-456-0.
  4. ^ Maria Theresia und ihre Zeit. Exhibition from May 13 till October 1980 in Vienna, Schloss Schönbrunn, p. 28, see also pp. 37, 38, 41, 47, 52, 53 for the other details described here.
  5. ^ Gian Gastone și tatăl lui Francisc Leopold au fost strănepoții Ducelui Francisc al II-lea de Lorena
  6. ^ Maria-Theresa, Jean-Paul Bled