Liov
| Lvov | |||
| Львів | |||
| — Oraș regional — | |||
 Vedere panoramică cu centrul istoric | |||
| |||
  Lvov Lvov (Ucraina) | |||
| Coordonate: 49°49′48″N 24°0′51″E49°49′48″N 24°0′51″E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Ucraina | ||
| Regiune | Lvov | ||
| Cod KOATUU | 4610100000 | ||
| Atestare | secolul XIII | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Andrii Sadovîi[*] (Samopomici[*]) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 182 km² | ||
| Altitudine | 296 m.d.m. | ||
| Populație | |||
| - Total | ▼ 729.429 (01.01.2015)[1] locuitori | ||
| - Densitate | 4,298 loc./km² | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 79000–79490 | ||
| Prefix telefonic | 322 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - 23 orașe înfrățite | listă | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames OpenStreetMap | |||
Modifică date / text  | |||
Lvov,[2] numit și Liov (în ucraineană Львів, transliterat L'viv, în polonă Lwów, în germană Lemberg, în rusă Львов, transliterat L'vov) este cel mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei. Este reședința regiunii Lvov și cel mai important oraș din regiunea istorică Galiția, situat pe râul Poltava, la circa 80 km de frontiera cu Polonia. Este cunoscut de români în Evul Mediu sub numele de Liov. A fost fondat în 1256 de cneazul de Halici, Daniil Romanovici, și a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită situării sale la încrucișarea căilor comerciale ce legau Marea Neagră cu Marea Baltică. Orașul a întreținut strânse legături comerciale și culturale cu Țările Române (cu Moldova, mai ales). Lvov a intrat în componența cnezatului Halici și Volînia până în 1349; apoi, a aparținut Poloniei (1349-1772). A fost cucerit de cazaci în 1648 și de suedezi în 1704. A fost cedat Austriei în 1772 și a devenit capitala provinciei austriece Galiția. A trecut sub guvernare republicană poloneză în 1919, în urma unei încercări eșuate a ucrainenilor de a forma o republică (1918). A intrat în componența Uniunii Sovietice (1939-1941, 1944-1991). Între 1941 și 1944 a fost ocupat de trupele germane. Din 1991, a intrat în componența Ucrainei independente.[3][4][5][6][7][8]
În 2012 avea o populație de 729.900[9] locuitori și suprafață de 182 km².
Lvovul este considerat ca unul dintre centrele culturale ale Ucrainei. Acolo se află multe industrii și instituții din învățământul superior, între care Universitatea din Lvov și Institutul Politehnic din Lvov. Centrul istoric al orașului, cu numeroase clădiri medievale, precum și din perioada habsburgică, este inclus în lista UNESCO a locurilor de patrimoniu mondial. Aproximativ 55% dintre monumentele de patrimoniu ale Ucrainei sunt concentrate în Lvov.
Cuprins
Repere istorice[modificare | modificare sursă]
 | Puteți îmbunătăți această secțiune, extinzând-o. Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de extindere. |
Ucraina 1991–
URSS 1944–1991.svg){kind=small}
Guvernământul General 1941–1944.svg){kind=small}
URSS 1939–1941.svg){kind=small}
Polonia 1918–1939.svg){kind=small}
Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867 Imperiul Habsburgic 1772–1804
Uniunea Polono-Lituaniană 1569–1772
Regatul Poloniei 1385–1569 Regatul Poloniei[*] 1349–1385
Cnezatul Galiției-Volînia –1348- La 6 octombrie 1408, domnitorul moldovean Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu comercial negustorilor lioveni[10].
- La 3 iulie 1460, Ștefan cel Mare reconfirma privilegiul comercial acordat negustorilor lioveni[11].
- Din veacul al XVI-lea, la Lvov există o suburbie moldovenească, biserică moldovenească, ctitoria lui Constantin Corniac, și bourul moldav zugrăvit pe zid. Arhivele din oraș găzduiesc un întreg capitol de viață românească dincolo de hotarele Țării Moldovei[12].
- În mai 1564, la Lvov, a fost decapitat fostul domn al Moldovei Ștefan Tomșa, la ordinul regelui Sigismund al II-lea August al Poloniei.
- 1918–1919: Lvov, capitala statului efemer „Republica Populară a Ucrainei Occidentale”.
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
| Localitate | Țară | An |
|---|---|---|
| Winnipeg |  Canada
|
1973 |
| Freiburg im Breisgau |  Germania
|
1989 |
| Rzeszów |  Polonia
|
1992 |
| Rochdale |  Regatul Unit
|
1992 |
| Budapesta |  Ungaria
|
1993 |
| Rișon Le-Țion |  Israel
|
1993 |
| Przemyśl | Polonia
|
1995 |
| Cracovia | Polonia
|
1995 |
| Groznîi |  Rusia
|
1998 |
| Novi Sad |  Serbia
|
1999 |
| Samarkand |  Uzbekistan
|
2000 |
| Kutaisi |  Georgia
|
2002 |
| Wrocław | Polonia
|
2003 |
| Łódź | Polonia
|
2003 |
| Banja Luka |  Bosnia și Herțegovina
|
2004 |
| Lublin | Polonia
|
2004 |
| Sankt Petersburg | Rusia
|
2006 |
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a orașului Lvov
Ucraineană (88,48%)
Rusă (9,95%)
Alte limbi (0,19%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Lvov era vorbitoare de ucraineană (88,48%), existând și o minoritate de vorbitori de rusă (9,95%).[14]
Personalități marcante[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Статистичний збірник «Чисельність наявного населення України на 1 січня 2014 року», — Київ, Державна служба статистики України, 2014
- ^ Ambasada României în Ucraina
- ^ Dicționar Enciclopedic. Vol. IV (L-N). Editura Enciclopedică, București, 2001.
- ^ Mic Dicționar Enciclopedic. Editura Enciclopedică Română, București, 1972.
- ^ Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 9 (K-M). Editura Litera, București, 2010.
- ^ Lviv. Encyclopædia Britannica.
- ^ Lviv. Encyclopédie Larousse.
- ^ Львів. Енциклопедія Історії України.
- ^ Resident Population Number of Ukraine (2012-01-01), value reflects the Lviv city proper, suburban localities under Lviv City Council jurisdiction (Vynnyky, Bryukhovychi, Rudne) not included
- ^ [1]
- ^ Ștefan cel Mare: Viața și Activitatea
- ^ N.Iorga, Istoria românilor prin călători, pag. 152
- ^ [2]
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Lvov pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- uc Pagina oficială
- Rămășițele din Lvov - galeria de fotografii a Olenei Krușinska (în ucraineană, engleză, italiană)
- Biserica românilor din Lemberg (Lvov), 22 martie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
- Biserica valahă din L’vov, o inimă românească într-o lume slavă, 14 aprilie 2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
