Bit
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În metrologie, statistică şi informatică, un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară), într-un articol din 1958, scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b".
Incidental, în limba engleză a bit înseamnă "un pic", "puţin", "o mică parte din ceva". Astfel, pentru vorbitorii de limbă engleză, cuvântul bit are şi un sens intuitiv.
Exemple de calculul cantităţii de informaţie:
Să presupunem că vedem un zar, dar suntem prea departe ca să vedem ce număr a ieşit. Numărul poate avea 6 valori (1, 2, 3, 4, 5, 6). Cineva ne spune ca numărul este mai mic decât 4. Acum numărul de valori posibile este doar 3 (1, 2, 3). Cantitatea de informaţie care ne-a fost dată este deci 1 bit, deoarece incertitudinea s-a înjumatăţit: de la 6 la numai 3 valori posibile. Dacă ni s-ar fi spus că numărul ieşit este mai mare decât 4, atunci numărul variantelor rămase ar fi fost 2, iar cantitatea de informaţie primită ar fi fost log2(6/2) respectiv 1,584962500721156 biţi.
- (Asimetria acestor 2 rezultate este cauzată de numărul diferit de variante valide în fiecare caz. Pentru ca rezultatele să devină egale problema ar trebui uşor reformulată: "mai mic decât 4" şi "mai mare sau egal cu 4"; problema astfel reformulată produce rezultatul de 1 bit în ambele cazuri. O altă reformulare posibilă ar fi "mai mic sau egal cu 3" şi "mai mare decât 3".)
Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0, sau 1. De aceea, cantitatea de informaţie stocată într-un bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit). În funcţie de conotaţia sa, un bit mai poate fi reprezentat şi prin perechile "da" sau "nu", "alb" sau "negru", "adevărat" sau "fals". Alte exemple:
- electrotehnică: un circuit electric care poate genera o tensiune ori de 5 V, ori de 5,8 V;
- mecanică: un pix care are mina ori scoasă ori retrasă înăuntru;
- mecanică: uşile de tramvai deschise sau închise (dacă ignorăm toate situaţiile de tranziţie, instabile, de obicei de scurtă durată).
Toate calculatoarele actuale au la baza lor prelucrarea biţilor, într-o formă sau alta.
Cuprins |
[modifică] Bit - Legătura între partea fizică şi cea logică
Desigur că în computere biţii au şi o implementare materială, fizică. Această implementare concretă nu este însă standardizată (nu este la fel pentru toate computerele). Un exemplu: la computerul de tip "xyz", trecerii curentului printr-un anume punct i se asociază cifra binară 0, iar lipsei curentului cifra 1. La alte computere asocierea aceasta poate fi cu totul diferită.
O structură de opt biţi formează un octet, numit şi bait, de la cuvântul englez byte, cu simbolul "O" respectiv "B". 210=1.024 baiţi poartă denumirea, de fapt inexactă, de 1 kB (1 kilobait = 1 kilooctet).
Se recomandă însă folosirea acestor unităţi numai în forma de singular: 8 bit (nu 8 biţi) şi 1.024 bait (nu 1.024 baiţi).
Denumirile exacte, corecte, dar încă puţin răspândite, sunt:
- 210=1.024 bait = 1 KiB (1 Kibibait).
- 1.000 bait = 1 kB (1 kilobait).
[modifică] 8 biţi, 16 biţi, 24 de biţi, 32 de biţi
În sistemul binar, un număr de n biţi are in general capacitatea de a reprezenta (a reţine, a memora, a stoca) o valoare între 0 şi 2n-1 (un număr total de 2n valori posibile). Astfel, cu 8 biţi se pot reprezenta toate numerele naturale între 0 şi 255 (28=256); 16 biţi înseamnă valori posibile între 0 şi 65.535; 24 de biţi pot reţine valori până la 16.777.215, iar 32 de biţi până la 4.294.967.295.
