Libertatea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la ziar tabloid fondat în 1989. Pentru ziarul apărut în 1944, vedeți Libertatea (1944). Pentru alte sensuri, vedeți Libertatea (dezambiguizare).
Libertatea
Libertatea-prima pagină.png
Prima pagină din 9 decembrie 2011.
Informații generale
Tip tabloid, cotidian
Proprietar Ringier
Redactor-șef Ana Niță
Data fondării 22 decembrie 1989
Limbă română
Preț 1,5 lei
Sediu București, România
Tiraj 138.834
ISSN 1220-8256
Site web www.libertatea.ro
Primul număr al ziarului Libertatea
Ziarul "Informaţia Bucureştiului"

Libertatea este un ziar tabloid din România fondat în 22 decembrie 1989 (ora 12,45) de Octavian Andronic, ca „primul ziar liber al Revoluției române”.[1]

În fapt, este urmașul ziarului cu aparițe după amiaza, „Informația Bucureștiului”, care și-a încetat apariția cu aceeași dată.

Ziarul 'Libertatea' și-a menținut profilul și programul editorial până la jumătatea anului 1995, când pachetul majoritar de acțiuni a fost achiziționat de grupul elvețian de presă Ringier, care l-a transformat în 1999 într-un tabloid[2] de tipul ziarului „de scandal” 'Blick', editat în Elveția, unde este lider de piață din punctul de vedere al vânzărilor. Odată cu această preluare, ziarul și-a șters de pe frontiscipiu titulatura de „prim ziar liber al Revoluției”.

În anul 2002 a fost lansată ediția de duminică a ziarului: Libertatea de Duminică[3].

În octombrie 2006, majoritatea angajaților redacției cotidianului „Libertatea“, ziariști, tehnoredactori, corectori, lucrători in culegere-DTP și șoferi, au demisionat în bloc cu intenția de a pleca alături de redactorul-șef Adrian Halpert la alt ziar, cu salarii mai mari.[4]

Vânzările ziarului se situau la 73.916 de exemplare pe ediție în anul 2000 (locul 4 după Adevărul, Evenimentul Zilei și ProSport).[5] În anul 2002 s-a impus ca lider al vânzărilor, reușind chiar medii anuale de 265.188 de exemplare.[5] În anul 2009, ziarul se situa pe locul al doilea, după Click!, cu un o medie de 192.467 exemplare pe ediție.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]