Prințesa Marie Bonaparte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prințesa Marie Bonaparte
Prințesă a Greciei și Danemarcei
Marie Bonaparte și fiul ei Petru al Greciei în costum tradițional cretan
Marie Bonaparte și fiul ei Petru al Greciei în costum tradițional cretan
Căsătorit(ă) cu Prințul George al Greciei și Danemarcei
Urmași
Prințul Petru
Prințesa Eugénie
Casa regală Casa de Bonaparte
Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
Tată Roland Bonaparte
Mamă Marie-Félix Blanc
Naștere 2 iulie 1882(1882-07-02)
Saint-Cloud, Franța
Deces 21 septembrie 1962 (80 ani)
Saint-Tropez, Franța

Prințesa Marie Bonaparte (2 iulie 188221 septembrie 1962) a fost autor și psihanalist francez, foarte apropiată de Sigmund Freud. Averea ei a contribuit la popularitatea psihanalizei și a permis evadarea lui Freud din Germania nazistă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marie Bonaparte

A fost fiica Prințului Roland Bonaparte (1858-1924) și a Mariei Félix Blanc (1859–1882). Bunicul patern a fost Pierre Napoleon Bonaparte, fiu al lui Lucien Bonaparte, care era unul dintre frații mai mici ai lui Napoleon I. Bunicul matern a fost François Blanc, principalul dezvoltator imobiliar din Monte Carlo. De la această parte a familiei ei, Marie a moștenit marea ei avere.

S-a născut la Saint-Cloud, un oraș în Hauts-de-Seine, Île-de-France. Mama ei a murit la patru săptămâni după ce a născut-o pe Marie. Pentru "Mimi" începe un destin de orfelină. Își petrece copilăria la conacul familiei de la Saint-Cloud, în singurătate. La 16 ani face o pasiune pentru secretarul tatălui ei, un corsican cu ochi albaștri pe nume Antoine Leandri. Acesta se va dovedi un șantajist iar această întâmplare o va răni toată viața.

La 22 noiembrie 1907 se căsătorește cu Prințul George al Greciei și Danemarcei, al doilea fiu al regelui George I al Greciei. Cuplul a avut doi copii:

  • Petru al Greciei (1908–1980), care s-a căsătorit morganatic cu o femeie divorțată de origine rusă Irina Alexandrovna Ovtchinnikova (1900-1990). Nu a avut moștenitori.
  • Eugénie a Greciei (1910–1989) care s-a căsătorit cu prințul Dominique Radziwill (1911-1976); cuplul a divorțat în 1948 iar Eugénie s-a recăsătorit anul următor cu Raymond von Thurn und Taxis (1907-1986) de care a divorțat în 1965. Eugénie a avut doi copii cu primul soț și un copil cu al doilea soț.

Toată viața, Marie va avea nevoie de asigurări cu privire la fizicul ei și la puterea de seducție. Își va face mai multe operații estetice la nas și la sâni. În preajma Primului Război Mondial invită la ea acasă atriști, scriitori și oameni politici. Are pe asuns legături efemere. Are o legătură cu șambelanul soțului ei, apoi în timpul războiului din Balcani, ea acordă primul ajutor răniților greci și devine amanta unui tânăr chirurg elvețian, Albert Reverdin.

Cel mai celebru amant al prințesei a fost Aristide Briand. După ce îl cunoaște, prințesa devine republicană, se declară atee, merge la întruniri socialiste, îl citește pe Lenin. La 22 decembrie 1922 începe o îndelungată legătură cu un medic, soțul celei mai bune prietene.

A fost model pentru sculptorul român Constantin Brâncuși. Sculptura care e reprezintă, "Prințesa X" [1] a creat un scandal în 1919, când el a reprezentat-o sau caricaturizat-o ca un mare falus din bronz strălucitor. Acest falus simbolizează obsesia modelului pentru penis și căutarea ei pe tot parcursul vieții pentru a atinge orgasmul vaginal. Sigmund Freud, tatăl psihanalizei, a condamnat orgasmul prin stimularea clitorisului și a lăudat orgasm vaginal cu un penis ca fiind superior. Condamnarea sa a avut ecou în moravurile sociale ale epocii sale, care a condamnat masturbarea fiind nocivă atât din punct de vedere moral cât și cauză de tulburări mintale.

Marie încearcă să-și vindece fridigitatea supunându-se la două operații ginecologice efecuate la Viena care constau în apropierea clitorisului de meatul uretal în scopul de a favoriza plăcerea. În aprilie 1924, prințesa, sub pseudonimul A.-E. Narjani, scrie în revista Bruxelles médicale un articol în care cere drptul femeilor la satisfacție sexuală.

Prin intermediul doctorului René Laforgue, unul dintre primii discipoli din Franța ai medicului vienez Sigmund Freud, va lua legătura cu "părintele psihanalizei". În 1926 părăsește Austria și la 4 noiembrie 1926 devine cofondatoarea Societății de Psihanaliză din Paris căreia îi oferă un sediu pe bulevardul Saiunt-Jacques. A înființat publicația Revue francaise de psychanalyse pe care a finanțat-o din resurse proprii.

În 1938 îl ajută pe Freud să emigreze împreună cu familia în Anglia.

A murit de leucemie la o clinică din Saint-Tropez la vârsta de 80 de ani; a fost arsă la crematoriu la Marsilia iar cenușa a fost îngropată în mormântul Prințului George, la Tatoï.

Note[modificare | modificare sursă]