Napoléon Victor Bonaparte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Victor
Prinț Napoléon
Victor Napoleon.jpg
Șeful Casei de Bonaparte
Domnie 1 iunie 1879 – 3 mai 1926
Predecesor Napoléon al IV-lea Eugene
Succesor Napoléon al VI-lea Louis
Căsătorit(ă) cu Prințesa Clémentine a Belgiei
Urmași
Prințesa Marie-Clotilde
Prințul Louis
Nume complet
Napoléon Victor Jérôme Frédéric
Casa regală Casa de Bonaparte
Tată Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte
Mamă Prințesa Maria Clotilde a Savoiei
Naștere 18 iulie 1862
Palais Royal, Paris
Deces 3 mai 1926 (63 de ani)
Bruxelles

Victor, Prinț Napoléon, al 4-lea Prinț de Montfort (Napoléon Victor Jérôme Frédéric Bonaparte; 18 iulie 18623 mai 1926) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței din 1879 până la moartea sa în 1926. A fost cunoscut sub numele de Napoléon al V-lea de către susținătorii săi.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Prințul Victor copil

S-a născut la Palatul Regal din Paris în timpul celui de-Al Doilea Imperiu Francez ca primul copil al Prințului Napoléon și a soției acestuia, Prințesa Maria Clotilde de Savoia, fiica lui Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. Curând au urmat doi frați mai mici: Prințul Louis (1864–1932) și Maria Letizia Bonaparte (1866–1926), care mai târziu a devenit Ducesă de Aosta.

La momentul nașterii sale era al treilea în linia de succesiune la tronul Franței după Prințul Imperial și tatăl său. Imperiul a luat sfârșit în 1870 cu abdicarea împăratului Napoleon al III-lea al Franței.

Moștenitor Bonaparte[modificare | modificare sursă]

A fost numit șef al casei Bonaparte la vârsta de 18 ani prin testamentul lui Prițului Imperial, care a murit în 1879. Astfel a devenit Napoleon al V-lea pentru susținătorii săi, deși Prințul Louis, fratele său mai mic, care era colonel în Garda Imperială Rusă era preferat de cei mai mulți bonapartiști.[1]

Decizia Prințului Imperial de a trece peste tatăl Prințului Victor a dus la tensiuni în relația tată-fiu. În mai 1886 Republica Franceză a expulzat prinții fostelor dinastii guvernatoare și astfel Prințul Victor a părăsit Franța plecând în exil în Belgia.[2]

Afacerea Dreyfus[modificare | modificare sursă]

În momentul decesului președintelui Félix Faure, în timpul afacerii Dreyfus un număr de facțiuni politice au încercat să profite de perioada tulbure și Prințul Victor a anunțat o delegație din partea comitetului imperialist că va lua măsuri pentru a restabili Imperiul francez când va simți că timpul este favorabil. Pentru a realiza acest lucru, el a anunțat că se va plasa în capul mișcării, împreună cu fratele său Louis.

Ducele de Orléans, pretendentul rival la tron, a avut de asemenea, forțe disponibile și au fost gata să treacă frontiera franceză în același timp cu forțele bonapartiste. În final A Treia Republică Franceză a supraviețuit uneia dintre cele mai grave crize ale sale.[1]

Familie[modificare | modificare sursă]

Prințul Victor Bonaparte și soția sa, Prințesa Clémentine a Belgiei.

La 10 noiembrie/14 noiembrie 1910, la Moncalieri, Prințul Victor s-a căsătorit cu Prințesa Clémentine a Belgiei (1872–1955), fiica cea mică a regelui Leopold al II-lea al Belgiei și a Marie Henriette de Austria. Cuplul a avut doi copii:

Deces[modificare | modificare sursă]

Prințul Victor a murit la 3 mai 1926 la Bruxelles la vârsta de 63 de ani. A fost succedat ca șef al Casei Bonaparte de singurul său fiu, Prințul Louis.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The Great Round World. Universe Publishing company. 1899 
  2. ^ Israel Smith Clare (1897). Library of Universal History. R. S. Peale, J. A. Hill