Eugène de Beauharnais

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eugène de Beauharnais
Duce de Leuchtenberg și Prinț de Eichstätt
Prinț francez
Prinț de Veneția și Vicerege al Italiei
Mare Duce Ereditar de Frankfurt
Eugène Beauharnais, portret de Andrea Appiani, 1810.
Eugène Beauharnais, portret de Andrea Appiani, 1810.
Duce de Leuchtenberg
Domnie 14 noiembrie 1817 – 21 februarie 1824
Succesor Auguste de Beauharnais
Prinț de Eichstätt
Domnie 14 noiembrie 1817 – 21 februarie 1824
Succesor Auguste de Beauharnais
Vicerege al Italiei
Domnie 5 iunie 1805 – 30 mai 1814
Domnie 20 decembrie 1807 – 21 februarie 1824
Căsătorit(ă) cu Prințesa Augusta de Bavaria
Urmași
Josephine, regină a Suediei și Norvegiei
Eugénie, Prințesă de Hohenzollern-Hechingen
Auguste de Beauharnais, al 2-lea Duce de Leuchtenberg
Amélie, împărăteasă a Braziliei
Théodolinde, Ducesă de Urach
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg
Carolina Clotilde de Beauharnais
Nume complet
Eugène Rose de Beauharnais
Casa regală Casa de Beauharnais
Tată Alexandre, Viconte de Beauharnais
Mamă Joséphine de Beauharnais
Naștere 3 septembrie 1781
Paris, Franța
Deces 21 februarie 1824 (42 ani)
Munchen, Bavaria

Eugène de Beauharnais (3 septembrie 178121 februarie 1824) a fost un general francez, prinț al familiei imperiale franceze, vicerege al Italiei, Duce de Leuchtenberg, Mare Duce de Frankfurt, Prinț de Eichstätt, Prinț de Veneția. A fost fiul lui Alexandre de Beauharnais și al lui Joséphine de Beauharnais, fiu adoptiv al lui Napoleon I și moștenitor prezumptiv al coroanei imperiale franceze până la nașterea „Regelui Romei”.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Fiu al vicontelui Alexandre de Beauharnais, primul soț al viitoarei Împărătese Joséphine, Eugène îmbrățișează cariera armelor în 1797, ca aghiotant al tatălui său adoptiv, în timpul primei campanii din Italia. Îl însoțește apoi pe Bonaparte în campania din Egipt. În 1802, la doar 21 de ani, devine colonel al vânătorilor călare din Garda Consulară. După proclamarea Imperiului și a Regatului Italiei, prințul Eugène devine vicerege al Italiei (7 iunie 1805). Pe 14 ianuarie 1806 se căsătorește cu fiica regelui Bavariei, Augusta-Amélie (1788 - 1851). Eugène continuă totuși să servească ca general și face toate marile campanii ale Imperiului, remarcându-se în timpul celei de-a Cincea Coaliții și campaniei din Rusia. În timpul celei de-a Șasea Coaliții, Eugène apără cu îndârjire regatul italian împotriva austriecilor dar este nevoit să încheie un armistițiu după abdicarea Împăratului Napoleon. Grație socrului său, obține apoi titlul de Duce de Leuchtenberg și principatul Eichstätt. Moare prematur de apoplexie, la doar 43 de ani[1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 527-528.