Drept canonic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dreptul canonic este alcătuit din norme juridice formulate de Biserica Catolică, care reglementează activitatea credincioşilor catolici în întreaga lume şi relaţiile în interiorul bisericii, precum şi cele cu exteriorul. Nu trebuie confundat cu dreptul ecleziastic care este o ramură a dreptului care reglementează raporturile statului laic cu diferite confesiuni religioase.
În esenţă constă în o suma de reguli:
- care creează raporturile juridice canonice ce se referă la situaţia juridică a celui credincios în cadrul organismului social al Bisericii;
- care reglementează aceste relaţii;
- care organizează ierarhia organismelor ce alcătuiesc Biserica şi le reglementează activitatea;
- care evaluează şi reglementează comportamentul credincioşilor.
