Jean-Philippe Rameau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jean-Philippe Rameau
(1683-1764)

Jean-Philippe Rameau (botezat în 25 septembrie 1683 la Dijon - d. 12 septembrie 1764 la Paris) a fost un compozitor și muzicolog francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Jean-Philippe Rameau este unul dintre cei mai importanți compozitori ai epocii sale, totodată fiind și un reputat teoretician, autor al unui celebru tratat de armonie, apărut în anul 1722, tratat care reprezenta o lucrare de referinta in Baroc. Printre realizările sale se numără perfecționarea stilului lui Jean-Baptiste Lully în ceea ce privește opera; introduce noi dansuri franceze în suită și contribuie la definirea limbajului tonal. Este un preclasic al orchestrei simfonice, lui aparținându-i multe dintre efectele timbrale și de orchestrație care vor aduce mai târziu celebritatea acestui gen muzical. Rameau prefera stilul polifonic imitativ și mult simplificat față de cel al contemporanilor Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Haendel. Melodia arpegiată a clavecinului, instrument reprezentativ pentru creația franceză barocă, este rafinată și ornamentată.

Polemizează în așa-numita „ceartă a bufonilor” cu admiratorii lui Jean-Baptiste Lully, care îi reproșau că muzica sa transformă opera într-un „barbarism”, opus galanteriei și eleganței opulente, lipsei de probleme, divertismentului pur, dorit de o parte a publicului. Cearta a început în anul 1753, în urma reprezentației la Paris a operei lui Giovanni Battista Pergolesi, numită „La serva padrona” (it. „Servitoarea stăpână”). De fapt, disputa se ducea între opera tradițională franceză (care aborda în continuare subiecte serioase) și cea italiană, care aborda subiecte comice, cunoscută sub denumirea de „opera buffa” („opera comică”).

Opera[modificare | modificare sursă]

Piese instrumentale[modificare | modificare sursă]

  • 5 pièces de clavecin en concert (1741)
  • 3 livres de pièces pour le clavecin (3 culegeri de piese pentru clavecin 1706 - 1724 - 1728)
  • La Dauphine (1747).

Opere[modificare | modificare sursă]

Indicate sunt anul și locul unde a avut loc premiera.

Opere balet[modificare | modificare sursă]

  • Les Indes galantes Indiile galante 1735 Paris
  • Les Fêtes d'Hébé Serbările Hebei 1739 Paris
  • Les Fêtes de Polymnie 1745 Paris
  • Le Temple de la Gloire 1745 Versailles
  • Les fêtes de l'Hymen et de l'Amour sau Les Dieux d'Egypte 1747 Versailles
  • Les surprises de l'Amour (Surprizele lui Amor) 1748 Versailles

Opere eroice[modificare | modificare sursă]

  • Zaïs 1748 Paris
  • Naïs 1749 Paris
  • Acanthe et Céphise 1751 Paris
  • Daphnis et Eglé 1753 Fontainebleau
  • Lysis et Délie 1753 - muzica s-a pierdut

Balete[modificare | modificare sursă]

  • Pygmalion
  • La naissance d'Osiris (Nașterea lui Osiris)
  • La Guirlande
  • Anacréon (Libretto de Cahuzac)
  • Anacréon (Libretto de Gentil-Bernard)
  • Les Sybarites
  • Nélée et Myrthis
  • Io
  • Zéphyre

Cantate[modificare | modificare sursă]

  • Les amants trahis
  • L'impatience
  • Aquilon et Orithie
  • Orphée
  • Thétis
  • Le Berger Fidèle

Motete[modificare | modificare sursă]

  • Deus noster refugium
  • Quam dilecta
  • In convertendo
  • Laboravi

Scrieri teoretice (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Traité de l’harmonie reduite à ses principes naturels, Tratat de armonie redusă la principiile ei naturale, Paris 1722
  • Nouveau système de musique théorique, Noul sistem al muzicii teoretice, Paris 1726
  • Dissertation sur les différentes méthodes d’accompagnement pour le clavecin, ou pour l’orgue, Paris 1732
  • Génération harmonique, ou Traité de musique théorique et pratique, Paris 1737
  • Démonstration du principe de l’harmonie (cu D. Diderot), Paris 1750
  • Nouvelles réflexions sur le principe sonore 1758–1759, MS, I-Bc
  • Code de musique pratique, ou Méthodes pour apprendre la musique ... avec de nouvelles réflexions sur le principe sonore (cu F. Arnaud), Paris 1760

Legături externe[modificare | modificare sursă]