Wilhelm de Wied
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wilhelm de Wied (în germană Wilhelm Friedrich Heinrich Prinz zu Wied) (* 26 martie 1876 la Neuwied, Germania; † 18 aprilie 1945 la Predeal, România) a fost în 1914 timp de şase luni principele Albaniei.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Wilhelm s-a născut ca al treilea fiu a uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Germania. Deţinea în armata prusiană funcţia de maestu de cavalerie în momentul în care a fost propus pentru funcţia de principiu al Albaniei de către mătuşa sa, Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui Wilhelm de Wied pentru funcţia respectivă.
În 1913, după tratative şi ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înfiinţarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urma războaielor balcanice (sprijiniţi fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna şi au hotărât să impună ele un şef de stat. La toate acestea se adăuga şi opoziţia Rusiei vizavi de crearea unui stat albanez, deoarece intenţiona să îi înlesnească aliatului său tradiţional, Serbia, un acces către Marea Adriatică prin teritoriul albanez. Marile Puteri s-au decis în final pentru un german protestant care era agreat şi de către austro-ungari. Prin Wilhelm, Germania şi Austro-Ungaria intenţionau să saboteze încercările Italiei şi a Serbiei de a căpăta influenţă politică în noul stat creat. La acestea se adauga prezumţia că un principe care nu aparţine nici uneia din marile religii din Albania (islamul, ortodixia şi catolicismul) ar fi mai uşor acceptat de către populaţia, neexistând din partea sa vreo bănuială de părtinire pentru unul din cele trei grupuri religioase. După multe răzgândiri, Wilhelm de Wied acceptă funcţia propusă. Astfel, în 1914 se deplasează 18 reprezentanţi ai Albaniei la Neuwied, pentru a-i oferi, în cadrul ceremoniei din 21 februarie coroana Albaniei.
La data de 7 martie 1914, principele Wilhelm I., împreună cu soţia sa Sophie von Schönburg-Waldenburg şi cei doi copii ai lor, ajung în Durrës, unde era stabilită reşedinţa sa. Poporul l-a întâmpinat plin de entuziasm. Statul care i-a fost încredinţat era foarte sărac şi dispunea de o infrastructură şi un sistem administrativ extrem de modest. Condiţiile care i-au fost oferite erau pentru nivelul Albaniei foarte luxoase, însă totuşi foarte modeste comparativ cu alte reşedinţe ale monarhilor europeni sau cu castelul din care provenea Wilhelm. Era vorba de o casă cu două etaje, cu camere proprii amplasate în jurul unei curţi interioare din centrul oraşului.
Wilhelm de Wied nu deţinea mult cunoştiinţe despre statul şi poporul care i-au fost încredinţate, fiind nevoit să se bazeze pe consilieri. Nu a reuşit să se impună vizavi de popor şi de persoanele influente din Albania. Astfel, conflictul de inflenţă dintre personalităţile albaneze şi puterile străine (de care era dependent d.p.v. financiar, politic şi militar) s-a generalizat. În sud grecii încercau să capete o inflenţă cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul ţării au atacat capitala.
Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situaţia. În momentul părăsirii statului la 2 septembrie 1914, observatorii apreciază faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de mult. Ulterior, prim-ministrul şi episcopul albanez Fan Noli a declarat că singurul lucru pentru care ar putea fi criticat Wilhelm de Wied este faptul că nu a reuşit să facă minuni. Wilhelm de Wied nu a abdicat niciodată din funcţia de principe a Albaniei şi a continuat să poarte acest titlu până la moartea sa. În 1917 a cerut repunerea sa în funcţie. La acea dată lupta însă din nou în armata germană ca ofiţer. Părăseşe serviciul militar în aprilie 1918. În 1925 se stabileşte împreună cu familia sa în România, unde şi-a petrecut restul vieţii. A murit în 1945 la Predeal. Mormântul său se află în incinta Bisericii Lutherane din Bucureşti.
Copii săi, rezultaţi din căsătoria încheiată la 30 noiembrie 1906 în Waldenburg cu Prinţesa Sophie de Schönburg-Waldenburg (1885-1936) sunt:
- Dr. jur. prinţ moştenitor Carol Victor de Albania, Prinz de Wied (1913-1973), căsătorit în 1966 cu Eileen Johnston (1922-1985)
- Marie Eleonore (* 1909 † 1956 în lagărul comunist de internare din Miercurea Ciuc), căsătorită în 1937 cu prinţul Alfred de Schönburg-Waldenburg (1905-1941), apoi în 1949 cu Ion Octavian Bunea (n. 1899 în Galaţi, d. după 1977, anul decesului necunoscut)
[modifică] Bibliografie
- Salleo, Ferdinando: Albania : un regno per sei mesi. - Palermo : Sellerio, 2000
- Tullius, Wilhelm: Die wechselvolle Geschichte des Hauses Wied. - Neuwied : Kehrein, 2002
[modifică] Legături externe
- Istoria familiei de Wied (în limba germană)
- Berliner Zeitung: Principele trădat (în limba germană)
- William D. Godsey, Jr.: Ein Altösterreicher als Albanienkenner - Alfred Ritter Rappaport von Arbengau (1868-1946)(în limba germană)
