Socec

Editura „„Socec & Co” ” a fost una din cele mai puternice edituri românești și una dintre primele edituri mari din România, unul din marii jucători de pe piața de carte în perioada interbelică. A fost înființată la București în anul 1856, de către librarul Ion V. Socec,. Acesta, un evreu originar din orșelul Săcele, a fost chemat în 1848 ca să lucreze în București de un mare librar al vremii, George Ioanid. După zece ani de ucenicie și-a cumpărat un teren pe care și-a deschis propria lui librărie. Ulterior avea să-și adauge noi librării și să conducă primul lanț de librării din capitală și din țară, devenind în 1867 membru al Camerei de Comerț și Industrie din București.

Ion V.Socec A fost ales președinte la Camera de Comerț și Industrie din București în 1887 și a rămas în funcție doar trei ani. Evoluția spre o editură a fost destul de lentă, în 1871, Casa Socec a înființat inițial o tipografie, la scurtă vreme investiția s-a mărit au fost adăugate prin eforturi proprii, să nu uităm că deviza Partidului Național Liberal, din care Socec a făcut parte era "prin noi înșine", apoi o fabrică de cartoane pentru coperți, o litografie și o zincografie, ajungând astfel în jurul anului 1907 cea mai mare instituție de tipărituri și cea mai mare librărie din țară.

Tot Ion V. Socec a deschis și editura, în 1856, care avea și o divizie în care erau tipărite manualele școlare, iar prima linie telefonică din București lega sediul editurii de tipografia proprie. În 1880 aici se editează primul număr din Calendarul pentru toți, cea mai populară tipăritură a epocii. În perioada intebelică ei au editat în trei limbi, germană, franceză și română Anuarul Socec al Românieii Mari, un soi de "who's who" autohton, în care erau trecute marile personalități culturale, politice sau din lumea mondenă, iar între anii 1943-1949 au preluat Biblioteca pentru toți, una din cele mai populare și longevive colecții de carte de format "poche" de la noi.

La editura Socec au fost publicați marea majoritate a scriitorilor importanți ai anilor 1850-1940, nume ca Mihail Eminescu, cu ediția princeps a Poesii-lor sale, editată de Titu Maiorescu în 1880, volumele acestuia de Critice și de "Discursuri parlamentare", volumele de Critice a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, operele dramatice sau prozele lui Barbu Delavrancea, volumele de poezii ale lui George Coșbuc, Istoria literaturii române moderne de Eugen Lovinescu, studii de Nicolae Iorga, Secretul doctorului Honigberger de Mircea Eliade, romanele lui Anton Holban, au fost publicate inițial aici. Editura colabora direct cu Academia Română, era un soi de reprezentant oficial al acesteia. Afacerile au fost conduse de către frații Ion și Emil Socec, în anul 1905 compania a fost transformată în societate pe acțiuni. Ca fapt divers, Dania, personajul din romanul lui Anton Holban, Jocurile Daniei, era, de fapt, fiica lui Ion V. Socec, iar sora ei, Lily Socec, a fost distribuită în mai multe filme mute din epoca respectivă. Actualmente există o stradă în Brașov care poartă numele lui Ion V. Socec. Sediul Editurii se afla pe Calea Victoriei, colț cu strada Domnița Anastasia. După 1945, pe locul Casei Socec a fost amenajat, magazinul Victoria, care se numea înainte de 1945, Galerile Lafayette. În anul 1919 librăria Socec își deschisese 3 sucursale în trei orașe mari Iași, Ploiești, Craiova, iar în 1939 ajunsese deja la 13 sucursale în toată țara. Compania Socec avea la dispoziție un lanț de librării proprii în care își difuza propriile cărți.

Bibliografie

• Academia Română, Istoria românilor, vol VIII, Editura Enciclopedică, București 2001 ISBN 973-45-0431-2 p.655
• Majuru, Adrian, "Dacă ai carte, ai parte" de succes: Casa Socec, Capital, 18 aprilie 2007

Legături externe

• Anuarul SOCEC al României-Mari, 1924-25
• [1]
• [2]