Echipa națională de fotbal a Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Spania
Stemă
Informații generale
Poreclă La Furia Española (Furia Spaniolă)
La Furia Roja (Furia Roșie)
Armada Roja (Armata Roșie)
Federație Real Federación Española de Fútbol
Confederație UEFA
Antrenor Spania Del Bosque (2008–)
Căpitan Iker Casillas
Cele mai multe
selecții
Iker Casillas (133)
Golgheter David Villa (51)
Codul FIFA ESP
Poziționare FIFA 1
Cea mai bună
poziție FIFA
1
Cea mai slabă
poziție FIFA
25
Poziționare ELO 1
Cea mai bună
poziție ELO
1
Cea mai slabă
poziție ELO
20
Acasă
Deplasare
Primul meci
Flag of Spain.svg Spania 1 - 0 Flag of Denmark.svg Danemarca
(Bruxelles, Belgia; 28 august 1920)
Cea mai mare victorie
Flag of Spain.svg Spania 13 - 0 Flag of Bulgaria.svg Bulgaria
(Madrid, Spania; 21 mai 1933)
Cea mai mare înfrângere
Flag of Italy.svg Italia 7 - 1 Flag of Spain.svg Spania
(Amsterdam, Olanda; 4 iunie 1928)
Flag of England.svg Anglia 7 - 1 Flag of Spain.svg Spania
(Londra, Anglia; 9 decembrie 1931)
Participări
Campionatul Mondial
Prezențe 13 (Pentru prima dată în 1934)
Cel mai bun
rezultat
Câștigătoare, CM 2010
Campionatul European de Fotbal
Prezențe 7 (Pentru prima dată în 1964)
Cel mai bun
rezultat
Câștigători, CE 1964, CE 2008] Campionatul European de Fotbal 2012|CE 2012.VivaESPANA
Cupa Confederațiilor
Prezențe 2 (Prima în 2009)
Cel mai bun
rezultat
Locul doi, 2013

Echipa națională de fotbal a Spaniei reprezintă Spania în competițiile fotbalistice ale FIFA. Este organizată de Federația Regală Spaniolă de Fotbal. Participarea sa la Campionatul Mondial din 2002 în Coreea de Sud și Japonia, unde a fost eliminată de Coreea de Sud la loviturile de departajare (sferturi de finală) a generat multe controverse datorită unei presupuse favorizări pentru coreeni. Spania s-a calificat la mondialele din 2006 după ce a învins Slovacia la baraj (după ce a terminat în grupa sa de calificare pe poziția secundă, în spatele reprezentativei Serbiei și Muntenegrului). Printre trofeele cucerite de spanioli se numără Campionatul European de Fotbal 1964, Campionatul European de Fotbal 2008, Campionatul Mondial de Fotbal 2010, Campionatul European de Fotbal 2012 și medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1992.

În iulie 2008, Spania s-a clasat în topul FIFA pentru prima dată în istoria sa, devenind a șasea țară, și prima care nu a câștigat Campionatul Mondial. Între noiembrie 2006 și iunie 2009, Spania a fost neînvinsă pentru un record de 35 meciuri consecutive — record împărțit cu Brazilia — incluzând un record de 15 meciuri câștigate pe linie până la înfrângerea cu Statele Unite 2-0 la Cupa Confederațiilor FIFA 2009. În 2010 a făcut cea mai mare performanță din istoria sa, câștigând pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial de Fotbal după finala cu Olanda, unde singurul gol a fost marcat în minutele de prelungiri de Iniesta. Spania ocupă prima poziție FIFA.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primi ani[modificare | modificare sursă]

Campionatul Mondial de Fotbal 1950[modificare | modificare sursă]

Fondată în 1913, Războiul Civil Spaniol și Al doilea Război Mondial a împiedicat Spania să participe la orice competiție de la Campionatul Mondial de Fotbal 1934 până la Campionatul Mondial de Fotbal 1950. Acolo au depășit faza grupelor împotriva Angliei, Chile-ului și Statelor Unite pentru a avansa în runda finală.

Atunci campioana nu era decisă într-un singur meci, câștigătoarele grupelor erau puse într-o singură grupă, iar primul loc lua trofeul. Cele patru echipe participante în grupa finală erau Uruguay, Brazilia, Suedia și Spania. Spania nu a reușit să câștige grupa, și au terminat pe locul patru după un egal 2-2 cu Uruguay, o înfrângere 6-1 cu Brazilia și o altă înfrângere la scorul de 3-1 cu Suedia. Până în 2010, acest loc patru era cel mai bun rezultat al Spaniei la Campionatul Mondial, în 2010 ea luând trofeul. Golgheterul Spaniei la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 a fost Estanislao Basora, care a terminat turneul cu cinci goluri, performanță egalată în 2010 de David Villa.

Spaniolii, conduși de Alfredo Di Stéfano, s-au calificat pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1962.

Campionatul Mondial de Fotbal din 1982 în Spania[modificare | modificare sursă]

În 1976, Spania a fost aleasă ca gazdă a Campionatului Mondial de Fotbal 1982. Acest mondial a fost jucat în 24 de echipe în premieră pentru prima dată. Așteptările au fost mai mari pentru Spania ca națiune gazdă sub comanda antrenorului José Santamaría. În faza grupelor a jucat în Grupa 5, în care au reușit doar un 1-1 contra Hondurasului în meciul de deschidere, după care au reușit o victorie 2-1 contra Iugoslaviei, dar au fost învinși cu 1–0 de Irlanda de Nord. Aceste rezultate au fost suficiente pentru a avansa în a doua rundă în care au jucat în Grupa B, dar înfrângerea cu Germania de Vest și egalul cu Anglia nu a fost de ajuns pentru a avansa mai departe, și Santamaría a fost demis.

1984 spre 1988[modificare | modificare sursă]

Fostul antrenor al lui Real Madrid Miguel Muñoz, care a antrenat temporar Spania în 1969, l-a înlocuit pe Daniel Newlan, reîntorcându-se la echipa națională. Spania a fost în Grupa 7 de calificare a Euro 84, împotriva Olandei, Irlandei, Islandei și Maltei. Entering the last match, Spain needed to defeat Malta by at least 11 goals to surpass the Netherlands for the top spot in the group, and after leading 3–1 at half time, Spain scored nine goals in the second half to win by 12–1 and win the group. In the final tournament, Spain was drawn into group B with Romania, Portugal, and West Germany. After 1–1 draws against their first two opponents, Spain topped the group by virtue of a 1–0 victory against West Germany. The semifinals saw Spain and Denmark drawn at 1–1 after extra time, before Spain proceeded by virtue of winning the penalty shootout 5–4 on penalties. Hosts and tournament favourites France defeated Spain 2–0 in the final after a goalless first half.

1990 spre 1992[modificare | modificare sursă]

Pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1990 din Italia, Spania avea un alt antrenor, Evan Luis Suárez. Ea calificându-se dintr-o grupă formată din Republica Irlandei, Ungaria, Irlanda de Nord, și Malta, Spania a intrat în competiție după o formă bună, a ajuns în faza elminatorie după 0–0 cu Uruguay și o victorie cu Coreea de Sud (3–1) și cu Belgia (2–1), în a doua rundă fiind învinsă de Iugoslavia cu 2-1.

Noul antrenor Vicente Miera nu a reușit să califice Spania la Euro 92, după ce a termina a trei într-o grupă cu Franța și Cehoslovacia. Vicente Miera did however lead Spain to the gold medal at the 1992 Olympics[1] în Barcelona.

Euro 2000 și Cupa Mondială 2002[modificare | modificare sursă]

După înfrângere 3–2 în meciul de deschidere cu Cipru calificările pentru Euro 2000, Clemente a fost concediat și a fost înlocuit de José Antonio Camacho ca antrenor. Spania a câștigat restul meciurilor pentru calificarea la Euro 2000, unde au fost puși în Grupa C. O înfrângere 1–0 cu Norvegia a fost urmată de victorii cu Slovenia (2–1) și cu Iugoslavia (4–3) ea calificându-se în sferturile Euro 2000 unde a fost învinsă de campioana mondială din 1998, Franța cu 2-1, golul Spaniei fiind marcat de Mendieta din penalti.

La Campionatul Mondial de Fotbal 2002 Spania s-a calificat ca câștigătoare a Grupei 7 de calificare, ea fiind pusă în Grupa B împreună cu Paraguay, Africa de Sud și Slovenia, a câștigat grupa sa și s-a calificat în faza eliminatorie a Cupei Mondiale 2002, unde a dat peste Irlanda, pe care a învins-o la penalti-uri cu 3-2, în sferturile de finală a întâlnit co-organizatoarea, Coreea de Sud, unde a fost învinsă la penalti-uri cu 5-3.

Euro 2004[modificare | modificare sursă]

La Euro 2004 în Portugalia, Spania a jucat în Grupa A cu gazda Portugalia, Rusia și Grecia, ea terminând pe locul trei. Spania a învins cu 1–0 Rusia și a făcut egal 1–1 cu Grecia, dar nu a reușit să facă egal cu Portugalia pentru a merge mai departe. Iñaki Sáez a fost demis și câteva săptămâni mai târziu a fost înlocuit de Luis Aragonés.

Debutul la Cupa Confederațiilor FIFA și Preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal 2010[modificare | modificare sursă]

Echipa națională de fotbal a Spaniei în noiembrie 2009 în Viena (Ernst-Happel-Stadion) vs. Echipa națională de fotbal a Austriei (5:1)

Luis Aragonés a terminat rolul său de manager după Euro 2008, și a fost înlocuit de Vicente del Bosque.[2]

2008 l-a văzut pe David Villa marcând 12 goluri în 15 jocuri, doborând recordul de 10 goluri într-un an, performanță făcută de Raúl în 1999.[3] Pe 11 februarie 2009, David Villa a făcut un alt record la golul din minutul 36 împotriva Angliei el devenind primul jucător spaniol care marchează 6 goluri în 6 meciuri consecutive.[4]

La Cupa Confederațiilor FIFA 2009 a participat pentru prima dată în istorie ca campionă europeană, ea participând în Grupa A împreună cu Africa de Sud, Irak și Noua Zeelandă, învingând toate echipele și calificându-se în semifinale, unde a fost învinsă de Statele Unite cu 2-0 după un record de 35 de meciuri fără înfrângere. A reușit să ia locul trei după ce a învins în finala mică Africa de Sud în prelungiri cu 3-2, prin golul lui Xabi Alonso. David Villa și Fernando Torres au reșit fiecare câte 3 goluri, Torres făcând un hat-trick cu Noua Zeelandă.[5]

Pe 9 septembrie 2009 Spania și-a asigurat participarea la Campionatul Mondial de Fotbal 2010 învingând Estonia cu 3–0 în Mérida.[6] Spania reușit recordul de a câștigat 10 meciuri din 10 în preliminarii.[7]

Câștigătoare a Campionatului Mondial de Fotbal 2010[modificare | modificare sursă]

Echipa de start a Spaniei în Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2010.
Spania la un corner împotriva Portugaliei în optimile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal 2010

Cu jocul impus de Xavi si Iniesta, considerati cei mai mari jucatori spanioli din toate timpurile, Spania avea sa reuseasca "dubla" istorica, impunandu-se si in finala Campionatului Mondial, dupa ce in urma cu doi ani reusea sa castige Campionatul European, acesta din urma fiind primul trofeu important pentru iberici, de la titlul castigat de generatia lui Luisito Suarez din 1964.

La Campionatul Mondial de Fotbal 2010 a jucat în Grupa H împreună cu Elveția, Honduras și Chile. Grupa a fost câștigată de spanioli. În primul meci au jucat contra Elveției, care a reușit să o învingă pe Spania, fiind singura echipă care a reușit să o învingă pe Spania la acest mondial, cu 1-0. În meciul următor, contra Hondurasului, au reșit să învingă cu 2-0 după dubla lui David Villa. În ultimul meci al grupei, a reușit să învingă Chile cu 2-1. A reușit să avanseze în optimi, întâlnind Portugalia, de care au reușit să treacă cu 1-0 după golul lui David Villa. În sferturi au întâlnit Paraguay, cu care a câștigat în ultimele minute după un meci cu 2 penalti-uri ratate, unul pentru Paraguay și unul pentru Spania, după golul din minutul 82 a lui David Villa. În semifinale avea să joace cu tripla campioană mondială, Germania, de care a reușit să treacă după golul lui Puyol din minutul 75, reușind în premieră să ajungă în finală, unde a jucat cu Olanda, care a jucat pentru a treia oară o finală de campionat mondial după cele din 1974 și 1978, reușind să câștige pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial de Fotbal. Singurul gol al pertidei a fost marcat în prelungirile partidei, înainte de penalti-uri, de Andrés Iniesta în minutul 116.

Spania a câștigat premiul fair-play, în timp ce jucătorii săi au câștigat alte premii.[8] Iker Cassilas a fost cel mai bun portar al mondialului, el primind doar două goluri. David Villa a câștigat balonul de bronz și gheata de argint cu 5 goluri marcate și o pasă de gol. Spania urmează să reprezinte Europa la Cupa Confederațiilor FIFA 2013.

Echipament[modificare | modificare sursă]

Echipamentul Spaniei de acasă este format dintr-un tricou roșu, șort-uri albastre, șosete roșii și linii galbene pe tricou. Cel de deplasare este format din echipament albastru cu linii roșii și galbene pe tricou. După câștigarea Cupei Mondiale 2010 o stea galbenă a fost adăugată stemei.

În Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2010 a fost prima dată de la Anglia în 1966 când câștigătorii cupei au jucat în echipamanetul de rezervă. Ei folosind echipamentul albastru, iar la premiere schimbându-și echipamentul în cel roșu cu albastru.

Campionate mondiale[modificare | modificare sursă]

Țară(i) gazdă / An Rundă GP W D* L GS GA
Uruguay 1930 nu a participat - - - - - -
Italia 1934 Sferturi de finală 2 1 0 1 3 2
Franța 1938 Nu s-a calificat - - - - - -
Brazilia 1950 locul patru 6 3 1 2 10 12
Elveția 1954 Nu s-a calificat - - - - - -
Suedia 1958 Nu s-a calificat - - - - - -
Chile 1962 prima fază 3 1 0 2 2 3
Anglia 1966 prima fază 3 1 0 2 4 5
Mexic 1970 Nu s-a calificat - - - - - -
Germania de Vest 1974 Nu s-a calificat - - - - - -
Argentina 1978 prima fază 3 1 1 1 2 2
Spania 1982 a doua fază 5 1 2 2 4 5
Mexic 1986 Sferturi de Finală 5 3 0 2 11 4
Italia 1990 Optimi de Finală 4 2 1 1 6 4
Statele Unite 1994 Sferturi de Finala 5 2 2 1 10 6
Franța 1998 prima fază 3 1 1 1 8 4
Coreea de Sud Japonia 2002 Sferturi de Finala 5 4 0 1 10 5
Germania 2006 Optimi de finală 4 3 0 1 9 4
Africa de Sud 2010 Campioni 7 6 0 1 8 2
Total 12/19 55 29 8 18 87 58
**Culoarea aurie înseamnă că au câștigat în acel an

Campionate europene[modificare | modificare sursă]

Țară(i) gazdă / An Rundă GP W D* L GS GA
Franța 1960 s-a retras - - - - - -
Spania 1964 Campioni 2 2 0 0 4 2
Italia 1968 Nu s-a calificat - - - - - -
Belgia 1972 Nu s-a calificat - - - - - -
Iugoslavia 1976 Nu s-a calificat - - - - - -
Italia 1980 prima fază 3 0 1 2 2 4
Franța 1984 locul doi 5 1 3 1 4 5
Germania de Vest 1988 prima fază 3 1 0 2 3 5
Suedia 1992 Nu s-a calificat - - - - - -
Anglia 1996 Sferturi de finală 4 1 3 0 4 3
BelgiaOlanda 2000 Sferturi de finală 4 2 0 2 7 7
Portugalia 2004 prima fază 3 1 1 1 2 2
AustriaElveția 2008 Campioni 6 5 1 0 12 3
UcrainaPolonia 2012 Campioni 6 5 1 0
Franța 2016
Total 8/15 30 13 9 8 38 31
*Înseamnă că egalul a fost decis la loviturile de departajare.
**Culoarea aurie înseamnă că au câștigat în acel an

Palmarees[modificare | modificare sursă]

  • Câștigători (1): 2010
  • Locul patru (1): 1950
  • Locul trei (1): 2009
  • Turneul de fotbal Olimpic
  • Medalia de Aur (1): 1992
  • Medalia de Argint (2): 2000

Altele[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Fair-play al Campionatului Mondial de Fotbal: 2006*, 2010 [8]

* împărțit cu Brazilia

Recorduri[modificare | modificare sursă]

Mondiale[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe victorii consecutive
15 (2008–2009)
Cele mai multe meciuri fără înfrângere
35 (2007–2009) (ca și  Brazilia între 1993–1996)
Cele mai multe victorii consecutive realizate de un antrenor de la debut
13 – Vicente Del Bosque

Naționale[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe goluri internaționale
45 – David Villa
Cele mai multe selecții
126 – Andoni Zubizarreta
Cele mai multe goluri marcate într-un sezon
13 – David Villa (2008–2009)
Cele mai multe jocuri consecutive cu cel puțin un gol
6 – David Villa
Golgheter la Cupa Mondială
8 – David Villa
Cele mai multe goluri marcate la o Cupă Mondială
5 – Emilio Butragueño (1986) și David Villa (2010)
Trei turnee câștigate la rând,consecutiv Campionatele europene 2008/2012 și campionatul mondial 2010.

Rezultate și program[modificare | modificare sursă]

2013[modificare | modificare sursă]

2014[modificare | modificare sursă]

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lot curent[modificare | modificare sursă]

Nr. Poz. Jucători Data nașterii (vârsta) Selecții Goluri Club
1 P Iker Casillas (căpitan) 20 mai 1981 (1981-05-20) (32 de ani) 137 0 Spania Real Madrid
12 P Víctor Valdés 14 ianuarie 1982 (1982-01-14) (32 de ani) 8 0 Spania Barcelona
23 P Pepe Reina 31 august 1982 (1982-08-31) (31 de ani) 25 0 Anglia Liverpool
2 F Raúl Albiol 4 septembrie 1985 (1985-09-04) (28 de ani) 34 0 Spania Real Madrid
3 F Gerard Piqué 2 februarie 1987 (1987-02-02) (27 de ani) 45 4 Spania Barcelona
4 F Javi Martínez 2 septembrie 1988 (1988-09-02) (25 de ani) 8 0 Spania Athletic Club
5 F Juanfran 9 ianuarie 1985 (1985-01-09) (29 de ani) 1 0 Spania Atlético Madrid
15 F Sergio Ramos 30 martie 1986 (1986-03-30) (28 de ani) 92 6 Spania Real Madrid
17 F Álvaro Arbeloa 17 ianuarie 1983 (1983-01-17) (31 de ani) 41 0 Spania Real Madrid
18 F Jordi Alba 21 martie 1989 (1989-03-21) (25 de ani) 11 1 Spania Barcelona
6 M Andrés Iniesta 11 mai 1984 (1984-05-11) (29 de ani) 71 10 Spania Barcelona
8 M Xavi Hernández (vice-căpitan) 25 ianuarie 1980 (1980-01-25) (34 de ani) 115 11 Spania Barcelona
10 M Cesc Fàbregas 10 mai 1987 (1987-05-10) (26 de ani) 69 10 Spania Barcelona
13 M Juan Mata 28 aprilie 1988 (1988-04-28) (25 de ani) 19 6 Anglia Chelsea
14 M Xabi Alonso 25 noiembrie 1981 (1981-11-25) (32 de ani) 102 15 Spania Real Madrid
16 M Sergio Busquets 16 iulie 1988 (1988-07-16) (25 de ani) 45 0 Spania Barcelona
20 M Santi Cazorla 13 decembrie 1984 (1984-12-13) (29 de ani) 45 6 Spania Málaga
21 M David Silva 8 ianuarie 1986 (1986-01-08) (28 de ani) 64 18 Anglia Manchester City
22 M Jesús Navas 21 noiembrie 1985 (1985-11-21) (28 de ani) 20 2 Spania Sevilla
7 A Pedro Rodríguez 28 iulie 1987 (1987-07-28) (26 de ani) 18 2 Spania Barcelona
9 A Fernando Torres 20 martie 1984 (1984-03-20) (30 de ani) 98 31 Anglia Chelsea
11 A Álvaro Negredo 20 august 1985 (1985-08-20) (28 de ani) 12 6 Spania Sevilla
19 A Fernando Llorente 26 februarie 1985 (1985-02-26) (29 de ani) 20 7 Spania Athletic Club

Ultimele convocări[modificare | modificare sursă]

Poz. Jucător Data nașterii (vârsta) Selecții Goluri Club Ultima convocare
P David de Gea 7 noiembrie 1990 (1990-11-07) (23 de ani) 0 0 Anglia Manchester United v.  Serbia, 26 mai 2012
F Nacho Monreal 26 februarie 1986 (1986-02-26) (28 de ani) 7 0 Spania Málaga v.  Coreea de Sud, 30 mai, 2012
F Álvaro Domínguez 15 mai 1989 (1989-05-15) (24 de ani) 2 0 Germania Borussia Mönchengladbach v.  Coreea de Sud, 30 mai, 2012
F Carles Puyol 13 aprilie 1978 (1978-04-13) (36 de ani) 99 3 Spania Barcelona v.  Venezuela, 29 februarie 2012
F Andoni Iraola 22 iunie 1982 (1982-06-22) (31 de ani) 7 0 Spania Athletic Club v.  Venezuela, 29 februarie 2012
F Martín Montoya 14 aprilie 1991 (1991-04-14) (23 de ani) 0 0 Spania Barcelona B v.  Liechtenstein, 6 septembrie 2011
F Alberto Botía 27 ianuarie 1989 (1989-01-27) (25 de ani) 0 0 Spania Sporting Gijón v.  Liechtenstein, 6 septembrie 2011
M Bruno Soriano 12 iunie 1984 (1984-06-12) (29 de ani) 4 0 Spania Villarreal v.  Coreea de Sud, 30 mai 2012
M Beñat 19 februarie 1987 (1987-02-19) (27 de ani) 2 0 Spania Betis v.  Coreea de Sud, 30 mai 2012
M Javi García 8 februarie 1987 (1987-02-08) (27 de ani) 1 0 Portugalia Benfica v.  Coreea de Sud, 30 mai 2012
M Isco 21 aprilie 1992 (1992-04-21) (21 de ani) 0 0 Spania Real Madrid v.  Serbia, 26 mai 2012
M Thiago Alcântara 11 aprilie 1991 (1991-04-11) (23 de ani) 3 0 Spania Barcelona v.  Venezuela, 29 februarie 2012
M Iker Muniain 19 decembrie 1992 (1992-12-19) (21 de ani) 1 0 Spania Athletic Club v.  Venezuela, 29 februarie 2012
A Roberto Soldado 27 mai 1985 (1985-05-27) (28 de ani) 5 3 Spania Valencia v.  Coreea de Sud, 30 mai, 2012
A Adrián 8 ianuarie 1988 (1988-01-08) (26 de ani) 2 1 Spania Atlético Madrid v.  Coreea de Sud, 30 mai, 2012
A David Villa 3 decembrie 1981 (1981-12-03) (32 de ani) 82 51 Spania Barcelona v.  Costa Rica, 15 noiembrie 2011

Loturi precedente[modificare | modificare sursă]

Loturile Campionatului Mondial de Fotbal[modificare | modificare sursă]

Loturile Campionatului European de Fotbal[modificare | modificare sursă]

Lotul Cupei Confederațiilor FIFA[modificare | modificare sursă]

Top marcatori[modificare | modificare sursă]

De la 11 iulie 2010, cei mai buni zece marcatori ai Spaniei sunt:

# Jucător Carieră Goluri (Selecții) Medie/joc
1 David Villa 2005-... 51 (65) 0.431
2 Raúl 1996–2006 43 0(103) 0.671
3 Fernando Hierro 1989–2002 29 0(89) 0.325
4 Fernando Morientes 1998–2007 27 0(47) 0.574
5 Emilio Butragueño 1984–1992 26 0(69) 0.377
6 Fernando Torres 2003– 24 0(80) 0.304
7 Alfredo di Stéfano 1957–1961 23 0(31) 0.742
Julio Salinas 1986–1996 23 0(56) 0.411
9 Míchel 1985–1992 21 0(66) 0.318
10 Telmo Zarra 1945–1951 20 0(20) 1.000
  • Caractere înfroșate: jucători încă activi în fotbalul internațional.

Cei mai selecționați jucători ai Spaniei[modificare | modificare sursă]

De la 11 iulie 2010 cei zece jucători cu cele mai multe selecții pentru echipa națională de fotbal a Spaniei sunt:

# Nume Carieră Selecții Goluri
1 Andoni Zubizarreta 1985–1998 126 0
2 Iker Casillas 2000– 111 0
3 Raúl 1996–2006 102 44
4 Xavi 2000– 94 8
5 Carles Puyol 2000– 90 3
6 Fernando Hierro 1989–2002 89 29
7 José Antonio Camacho 1975–1988 81 0
8 Fernando Torres 2003– 80 24
9 Xabi Alonso 2003– 76 9
10 Rafael Gordillo 1978–1988 75 3
  • Caractere îngroșate: jucători încă activi în fotbalul internațional.

Antrenori[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista antrenorilor echipei naționale de fotbal a Spaniei

Cântece pentru competiții[modificare | modificare sursă]

Unele grupuri sau unii cântăreți spanioli au vrut să încurajeze Spania prin cântece ca:

Serie Imn / Cântec Cântăreț(i) Textier(i) /
Producător(i)
Campionatul Mondial de Fotbal 2002 Vivimos La Selección Operación Triunfo Kike Santander
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 A Por Ellos, Oé La Banda del Capitán Canalla & echipa Spaniei La Banda del Capitán Canalla

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Din 1992, în loturile Fotbalului Olimpic de Vară puteau să joace doar trei jucători sub 23 ani. The achievements of such teams are not usually included in the statistics of the international team.
  2. ^ Spain appoint Del Bosque
  3. ^ Villa, mejor goleador de la selección en un año natural es
  4. ^ Spain Hotshot David Villa Delighted With Goal Against England
  5. ^ Spain Finish Third In Confederations Cup After Thrilling Finale Against South Africa
  6. ^ South Africa place secured”. ESPN. 9 septembrie 2009. http://soccernet.espn.go.com/report?id=236527&cc=5739&league=FIFA.WORLDQ.UEFA. Accesat la 15 octombrie 2009. 
  7. ^ Perfect record intact”. ESPN. 14 octombrie 2009. http://soccernet.espn.go.com/report?id=236569&cc=5739. Accesat la 15 octombrie 2009. 
  8. ^ a b Forlan and Muller strike gold”. FIFA. http://www.fifa.com/worldcup/news/newsid=1272888/index.html. Accesat la 14 iulie 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]